Structura actuală a pieței de energie din România explică motivul pentru care prețurile rămân ridicate, în ciuda existenței unor surse ieftine precum hidrocentralele sau reactoarele nucleare. Expertul în energie, Dumitru Chisăliță, susține că reorganizarea producției a dus la separarea companiilor pe forme de energie, creând un mediu în care energia scumpă poate stabili prețul pentru întregul sistem. Această arhitectură economică face ca avantajul surselor cu costuri reduse să nu se reflecte în facturile cetățenilor.
Problema principală derivă din procesul de restructurare început odată cu reorganizarea CONEL în anul 2000, când activitățile au fost divizate în societăți independente. În trecut, un portofoliu integrat permitea gestionarea împreună a costurilor diferite ale hidrocentralelor, centralelor nucleare și ale termocentralelor. În prezent, această complementaritate tehnică a fost înlocuită de o separare a intereselor comerciale, deoarece fiecare companie urmărește propriile venituri, propriile investiții și propriul profit, fără a mai prioritiza optimizarea întregului sistem național.
Mecanismul european de tip „merit order” determină modul în care se formează prețul în fiecare oră, în funcție de costurile marginale de producție. Hidrocentralele și centralele nucleare, având costuri de funcționare reduse, intră primele pe piață, în timp ce centralele pe gaze sau cărbune intră ultimele, pentru a acoperi cererea. Totuși, toți producătorii sunt remunerați la prețul ultimei centrale necesare pentru acoperirea consumului, ceea ce înseamnă că, dacă ultima sursă este una pe gaze, și parcurile fotovoltaice sau hidrocentralele sunt plătite la acel preț ridicat.
Această dinamică creează o distribuție inechitabilă a beneficiilor, în care producătorul de energie ieftină profită de prețul marginal ridicat, fără ca consumatorul să beneficieze de costul redus al producției sale. Diferența dintre costul real de producție și prețul de vânzare devine un venit pentru producător, în loc să se transforme într-un avantaj pentru economia țării. Astfel, România se confruntă cu o situație în care are producție ieftină și companii profitabile, dar consumatorii continuă să cumpere energie la prețuri mari.
Dumitru Chisăliță subliniază că România posedă una dintre cele mai diversificate structuri de producție energetică din Europa, incluzând energie nucleară, hidroenergie, gaze naturale, cărbune, eolian și solar. Totuși, modelul de organizare a societăților pe forme de energie este considerat unic în lume și trage prețul în sus. Expertul consideră că greșeala reformei nu a fost liberalizarea, ci confundarea concurenței cu fragmentarea sistemului și optimizarea costurilor prin mix energetic echilibrat cu mecanismul de merit order.
Sistemul energetic european funcționează pe baza unui ordin de merit, un mecanism prin care sursele cu costuri marginale mai mici sunt apelate înaintea celor scumpe. Această structură de piață este esențială pentru stabilitatea furnizării, însă în România, separarea companiilor de producție a eliminat perspectiva unei planificări integrate, lăsând loc unei sume de interese comerciale divergente care afectează direct stabilitatea prețurilor pentru utilizatorii finali.