Programul de guvernare propus pentru sectorul energetic stabilește direcții de dezvoltare importante, însă unele dintre măsurile incluse au un orizont de implementare care depășește durata mandatului actual, conform unei analize publicate marți de expertul Alexandru Ciocan. Deși documentul propune reforme necesare, de la creșterea capacităților de producție și stocare până la modernizarea rețelelor, expertul EPG semnalează lipsa unei prioritizări clare și a unui mecanism de evaluare a progresului.
Principala provocare pentru viitorul Guvern este transformarea angajamentelor în rezultate concrete și gestionarea crizei prețurilor ridicate la energie și combustibili. Programul răspunde parțial prin criterii de activare a intervențiilor pe piața carburanților, contracte pe termen lung pentru industrie și sprijin pentru consumatorii vulnerabili. Totuși, eficiența acestor măsuri depinde de rapiditatea implementării și de evitarea intervențiilor care pot distorsiona piața, în contextul influenței factorilor externi asupra prețurilor.
În ceea ce privește dezvoltarea noilor capacități de producție și stocare, multe dintre proiectele menționate sunt deja în desfășurare, fiind inițiate înainte de actualul mandat. Alexandru Ciocan subliniază că realizarea acestora depinde de deciziile investiționale ale companiilor, nu de intervenția directă a Guvernului. Este necesară o distincție clară între capacitățile care vor fi funcționale în timpul mandatului și contribuția efectivă a autorităților în acest proces de dezvoltare.
Coordonarea proiectelor multi-anuale de investiții depinde de acțiunea unor instituții precum ANRE, ministere, autorități locale și operatori economici. Reducerea duratei de racordare și modificarea mecanismelor de alocare a capacității țin de competențele ANRE și ale operatorilor de rețea. Totodată, dezvoltarea rețelelor de transport și a interconectărilor este realizată de Transelectrica și Transgaz, pe baza unor planuri de investiții, unele proiecte fiind incluse și pe listele europene PCI/PMI.
Proiecte precum stocarea prin pompaj la Tarnița-Lăpuștești, Frasin sau Bicaz au un orizont de implementare care depășește durata mandatului. În schimb, proiecte precum retehnologizarea Unității 1 de la Cernavodă sau parcurile fotovoltaice ale Complexului Energetic Oltenia sunt deja în curs de dezvoltare, responsabilitatea implementării revenind companiilor. Rolul Guvernului trebuie să se concentreze pe asigurarea condițiilor necesare și pe eliminarea blocajelor administrative sau de reglementare.
În sectorul protecției consumatorilor, inițiativele precum Planul Social pentru Climă necesită clarificări privind corelarea cu calendarul ETS2. Elaborarea unui Pact Energetic Național este văzută ca o măsură care ar putea asigura continuitatea politicilor energetice, însă aceasta trebuie corelată cu Strategia Energetică a României, PNIESC și strategia România Neutră în 2050. O astfel de abordare este esențială pentru a evita suprapunerea obiectivelor și introducerea unor angajamente divergente în cadrul sistemului național.