Costurile aferente încălzirii locuințelor din România ar putea experimenta o creștere semnificativă pe fondul presiunii exercitate asupra prețului gazelor naturale. Această evoluție este anticipată de Claudiu Cazacu, consultant de strategie XTB România, care subliniază că prețurile de pe piețele europene sunt mult mai ridicate decât cele achitate în prezent de consumatorii casnici din țară. Situația devine critică în contextul faptului că schema actuală de plafonare a prețurilor se încheie în martie 2027.
Prețul de tranzacționare pe piața Dutch TTF pentru contractul cu scadența noiembrie a înregistrat o creștere de 162,9% în acest an, ajungând la valoarea de 72,5 EUR/MWh. La Viena, CEGH oferă o valoare de 73,4 EUR/MWh pentru același contract cu scadența noiembrie, în timp ce în ultima zi din septembrie, prețul gazului pentru ziua următoare a închis sesiunea la 74,15 EUR/MWh. Raportat la moneda locală, acest preț ar fi de aproximativ 391,4 RON/MWh, mult peste nivelul actual.
În prezent, prețul la nivel de producător pentru consumatorii casnici din România este de 110 lei pentru fiecare MWh. Dacă se iau în calcul costurile reglementate pentru transport, distribuție și taxele aferente, prețul final ajunge la 310 RON/MWh, echivalând cu 0,31 RON/kWh, explică Claudiu Cazacu. Totuși, furnizorul Engie a notificat clienții cu privire la o ajustare a prețului începând cu luna noiembrie la peste 0,34 lei/kWh, deși prețul stabilit prin cadrul legal ar putea rămâne mai mic.
Dacă achizițiile de gaze din import, care sunt de peste trei ori și jumătate mai scumpe decât cele reglementate din producția internă, ar fi incluse în noul preț, acesta ar putea depăși pragul de 0,31 lei/kWh. Estimările indică faptul că costul încălzirii locuințelor cu centrale termice ar putea crește cu peste 10%, fără a depăși pragul de 0,3462 lei/kWh propus prin noile contracte. Această evoluție ar putea reprezenta o etapă intermediară de pregătire pentru facturi și mai ridicate.
O soluție pentru stabilitatea energetică ar putea fi intrarea în producție a Neptun Deep, prevăzută pentru semestrul I al anului viitor, care ar putea oferi 8 miliarde de mc de gaz pe an. Această cantitate ar putea acoperi necesarul populației și al industriei. În paralel, volatilitatea piețelor europene și conflictul din Orientul Mijlociu influențează oferta, însă o detentare a tensiunilor ar putea permite reaprocarea de gaz natural din Qatar, oferind o alternativă de aprovizionare.
Consumul total de gaze în România pentru sezonul de iarnă noiembrie 2025 – martie 2026 a fost de 6,46 miliarde de metri cubi. Conform estimărilor Transgaz, consumul în sezonul de iarnă următor ar putea fi cu 0,8-1 miliard de metri cubi mai mare decât în perioada precedentă, odată cu pornirea centralei de la Mintia și extinderea rețelei. Această creștere a cererii vine într-un context în care producția internă și importurile trebuie să asigure atât necesarul național, cât și potențialul de export.
În lipsa unor noi măsuri de compensare administrative, dacă prețurile s-ar alinia celor de pe piețele europene, începând cu aprilie 2027, scumpirile ar putea deveni o povară considerabilă pentru cetățeni, în special pentru cei cu venituri restrânse, concluzionează Claudiu Cazacu.