Avocatul general Athanasios Rantos a prezentat joi, 22 octombrie, concluziile prin care susține validitatea cadrului european privind contribuția temporară de solidaritate. Această măsură a fost impusă companiilor din sectorul combustibililor fosili pentru a capta o parte din profiturile extraordinare obținute în perioada crizei energetice din 2022–2023. Concluziile sale vizează trei dosare de litigiu care provin din Belgia, Irlanda și Italia, oferind interpretări asupra legalității taxelor aplicate de aceste state membre.
În cadrul analizelor, Rantos a explicat că regulile europene prevedeau o cotă de cel puțin 33% aplicată asupra părții din profitul impozabil care depășea cu 20% media de referință. Această medie este calculată pe baza exercițiilor din perioada 2018–2021, iar contribuția vizează specific anii 2022 și/sau 2023. Avocatul general susține că utilizarea procedurii de urgență a fost corectă, permițând Consiliului să decidă cu majoritate calificată pentru a răspunde rapid unei situații economice excepționale.
Referitor la situația din Irlanda, Rantos a analizat aplicarea unei legi din 2023 care are efect retroactiv asupra anului 2022. Deși recunoaște caracterul retroactiv, el consideră că acesta este justificat prin interesul general și respectarea încrederii legitime, menționând că aplicarea pentru 2022 fusese anunțată înainte de încheierea acelui an. Totodată, el nu consideră nelegale cota de 75% pe profitul excedentar sau excluderea pierderilor anterioare anului 2018 din calculul contribuției, sub rezerva verificărilor de proporționalitate.
În dosarul belgian, avocatul general a argumentat că contribuția calculată pe cantitățile de produse petroliere prelucrate nu constituie o taxă vamală, chiar dacă petrolul este importat. El a subliniat că obligația nu apare ca urmare a trecerii frontierei, însă a menționat că tratamentul fiscal nu trebuie să discrimineze importurile. În ceea ce privește Italia, Rantos a precizat că statele își păstrează competențele pentru a taxa și alte întreprinderi, dar acestea trebuie să respecte dreptul UE și să păstreze echivalența măsurii.
Analiza sa subliniază că mecanismul european este un răspuns temporar la criză și nu urmărește o armonizare fiscală durabilă a Uniunii. Statele pot adapta măsurile la structura economiei naționale, dar trebuie să evite tratamente arbitrare sau excepții care să compromită obiectivele europene. Pentru sectoarele deja acoperite, măsurile naționale trebuie să genereze încasări comparabile sau mai mari, asigurând în același timp că nu se descurajează investițiile necesare în sectorul energetic.
Aceste proceduri juridice au fost declanșate ca urmare a intervenției de urgență adoptate de Consiliul UE în octombrie 2022, după creșterea prețurilor la energie cauzată de invazia Rusiei în Ucraina. Scopul colectării acestor fonduri era finanțarea sprijinului pentru consumatorii afectați de costurile ridicate. Deși hotărârile Curții de Justiție vor avea impact asupra interpretării dreptului european, acestea nu soluționează litigii românești și nu stabilesc sume de plată sau de restituire pentru companiile din România.