Fostul ministru al Energiei, Bogdan Ivan, a criticat argumentele utilizate în cadrul mișcărilor de tip #rezist privind exportul gazelor naturale extrase din Neptun Deep. Acesta a susținut că resursele descoperite nu trebuie direcționate exclusiv către piețele externe, ci trebuie să prioritizeze nevoile industriei energetice naționale și ale cetățenilor români. Bogdan Ivan a subliniat că dreptul primordial al țării este asigurarea consumului intern prin resursele extrase din subsolul României.
În ceea ce privește infrastructura necesară pentru poziția geostrategică a României, Bogdan Ivan a menționat importanța Coridorului Vertical. Realizarea acestui proiect depinde de construirea interconectorilor de gaze naturale care să pornească din Grecia, să traverseze Bulgaria și România, pentru a ajunge la vecinii regionali. Această strategie vizează reducerea dependenței de gazul din Federația Rusă, o dependență care a fost utilizată ca pârghie de șantaj de către Moscova în regiunea Europei Centrale și de Est.
Bogdan Ivan a respins afirmațiile conform cărora România ar avea deja un surplus de gaze naturale. El a explicat că necesarul este ridicat, menționând că centrala electrică de la Mintia, care beneficiază de investiții de 1,2 miliarde, consumă 2 miliarde de metri cubi de gaz pe an. La fel de important este consumul de 1,5 miliarde de metri cubi de la Azomureș. Astfel, din cei 4 miliarde de metri cubi produși de Romgaz prin Neptun Deep, majoritatea vor fi direcționați către aceste puncte de consum.
Analiza duratei de exploatare a zăcământului Neptun Deep indică faptul că acesta nu va asigura resurse pe termen nelimitat. Bogdan Ivan a precizat că zăcământul are aproximativ 100 de miliarde de metri cubi, ceea ce înseamnă că, la un regim de exploatare de minimum 8 miliarde, va fi activ circa 12 ani. Astfel, România va avea nevoie de gaze naturale în continuare după anul 2038-2039, neavând o certitudine privind electrificarea încălzirii pentru 8 milioane de oameni.
În prezent, România acoperă aproximativ 85% din consumul intern prin producția proprie de pe teritoriul țării. În perioadele de vârf ale cererii, țara recurge la importuri care pot compensa până la 100% din necesarul național. Proiectul Neptun Deep, deși transformă poziția României pe harta gazelor, nu reprezintă o soluție definitivă pentru securitatea energetică de lungoă durată, având o perioadă de exploatare limitată în timp.
Evoluția sectorului energetic este marcată de o tranziție complexă către diversificarea surselor de aprovizionare. În timp ce proiecte precum Neptun Deep oferă o autonomie sporită pe termen mediu, dependența de resurse externe rămâne un factor de risc. Contextul geopolitic actual impune dezvoltarea rapidă a interconectorilor pentru a evita vulnerabilitățile cauzate de fluctuațiile prețurilor și de controlul politică asupra fluxurilor de energie în regiune.