Strategia Energetică a României necesită o revizuire profundă pentru a integra prețul energiei ca criteriu economic explicit în procesul de alegere a mixului de producție. Cătălin Stancu, Associated Senior Expert Horváth, a subliniat acest aspect în cadrul Forumului Gazelor Naturale. El a argumentat că securitatea aprovizionării și sustenabilitatea trebuie completate obligatoriu de un al treilea pilon: prețul final al energiei livrate economiei, evitând astfel concentrarea pe simpla creștere a capacităților instalate.
Situația actuală a pieței energetice românești este una critică, România fiind constant în topul țărilor europene cu cele mai mari prețuri. Conform datelor prezentate de Horváth, prețul mediu ponderat pe Piața pentru Ziua Următoare în România a ajuns la 108,1 euro/MWh în 2025. România se menține constant în topul celor cinci țări cu cele mai ridicate prețuri din Uniunea Europeană în ultimii patru ani, o tendință care, conform modelărilor, nu pare să se schimbe în viitor.
Rolul gazelor naturale în formarea prețului electricității este unul disproporționat față de ponderea lor în producția totală. La nivelul UE, în 2022, gazele au reprezentat aproximativ 20% din producția de electricitate, însă au stabilit prețul în circa 63% din intervale. Acest fenomen apare din cauza mecanismului costului marginal, unde ultima ofertă necesară pentru acoperirea cererii stabilește prețul pe piața pentru ziua următoare, afectând astfel toate celelalte oferte acceptate.
Modelările prezentate de Horváth indică faptul că prețurile angro ale energiei electrice se vor menține în jurul valorii de 100 euro/MWh până în 2040 în scenariul de referință. Mai exact, estimările indică un preț de 93 euro/MWh în 2030, 98 euro/MWh în 2035 și 102 euro/MWh în 2040. Într-un scenariu cu prețuri mai mari ale certificatelor de CO₂, aceste valori ar putea crește semnificativ, ajungând la 138 euro/MWh în anul 2040.
Utilizarea gazelor naturale în mixul energetic ar trebui orientată către flexibilitate, echilibrare și rezerve, pentru a reduce numărul de ore în care gazul stabilește prețul pe piață. Cătălin Stancu a menționat că gazul poate genera valoare adăugată în sectoare precum petrochimia sau producția de îngrășăminte. În sectorul electric, rolul central al acestuia ar trebui să fie de rezervă, evitând utilizarea sa în producția de bandă care crește costul marginal.
Contextul energetic european este marcat de o volatilitate ridicată, iar România se confruntă cu prețuri la electricitate care sunt raportate ca fiind cele mai scumpe în raport cu puterea de cumpărare a populației. Această realitate economică impune o atenție sporită asupra eficienței investițiilor și a modului în care resursele, precum cele din Neptun Deep, sunt valorificate pentru a reduce impactul asupra consumatorilor finali și companiilor.