China a reușit să își transforme vulnerabilitatea energetică într-o sursă semnificativă de influență geopolitică, prin acumularea de rezerve masive de petrol și extinderea capacității de rafinare. Această schimbare de paradigmă a fost evidențiată în contextul conflictului cu Iranul, moment în care Beijingul și-a utilizat poziția pentru a limita livrările de combustibili rafinați către statele vecine. Această strategie de control al resurselor oferă Chinei o poziție aparte în sistemul energetic mondial, modificând echilibrul tradițional de putere.
În primele luni ale războiului cu Iranul, China a reușit să își reducă importurile de petrol cu 23% față de aceeași perioadă a anului precedent, conform datelor vamale. Această scădere a importurilor a avut un impact direct asupra prețurilor globale, menținând prețul țițeiului la un nivel mai scăzut decât s-ar fi anticipat. Daan Struyven, coordonatorul cercetării privind petrolul la Goldman Sachs, a menționat că la sfârșitul lunii august prețul țițeiului era cu aproximativ 10 dolari pe baril mai mic decât ar fi fost dacă China ar fi continuat să importe la nivelurile anterioare.
Beijingul a utilizat restricțiile asupra exporturilor de produse rafinați, precum benzina și motorina, atât pentru a proteja aprovizionarea internă, cât și pentru a exercita presiuni asupra unor state. În perioada de primăvară, cantitățile limitate de combustibili au ajuns în principal în țări cu relații apropiate, precum Vietnam și Thailanda. Pe de altă parte, state precum Australia și Filipinele, care au dispute teritoriale cu China în Marea Chinei de Sud, au fost afectate de reducerea livrărilor de combustibili.
Evoluția actuală indică faptul că China deține o capacitate de influență de tip diferit față de statele producătoare precum Arabia Saudită sau Statele Unite. În timp ce producătorii își pot ajusta producția, puterea Chinei rezidă în controlul cererii și al procesării. Erica Downs, cercetătoare principală la Centrul pentru Politica Energetică Globală al Universității Columbia, a subliniat că, deși China nu a preluat complet controlul, reprezintă o forță de care OPEC trebuie să țină cont în calculele sale strategice.
Scăderea importurilor chineze este susținută și de o scădere a cererii interne, pe măsură ce vehiculele electrice ocupă o cotă tot mai mare în piață. Vehiculele electrice reprezintă acum aproximativ 14% din autoturismele aflate în circulație în China, un factor care a redus consumul de petrol cu aproximativ 1,5 milioane de barili pe zi în al doilea trimestru. Această tranziție energetică, combinată cu utilizarea cărbunelui și a rețelei de trenuri de mare viteză, contribuie la noua strategie de securitate energetică a Beijingului.
China a început procesul de construire a rezervelor strategice de petrol relativ târziu, după ce a devenit importator net în 1993. Strategia de acum a fost influențată de temerile legate de posibilele blocaje ale transporturilor de petrol prin Strâmtoarea Malacca. Estimările indică faptul că rezervele acumulate de China reprezintă aproximativ o treie din stocurile mondiale cunoscute de petrol, o poziție strategică menită să protejeze economia în cazul unor eventuale blocade maritime sau tensiuni geopolitice.