Comisia Europeană a decis închiderea a două proceduri deschise împotriva Franței, care vizau exploatarea resurselor hidroenergetice în țara galică. Decizia, anunțată la 7 octombrie, pune capăt unor dispute juridice care au durat peste un deceniu și vizează atât poziția EDF pe piața de electricitate, cât și regimul de atribuire a concesiunilor. Autoritățile europene au acceptat noua arhitectură legislativă franceză, care schimbă modul în care sunt gestionate marile instalații de producție.
Prima procedură viza poziția dominantă a operatorului istoric EDF pe piața franceză de electricitate, bazată pe articolele 106 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Comisia a observat că aproximativ 85% din capacitatea hidroenergetică franceză era atribuită direct EDF, unele concesiuni având o durată de până la 75 de ani. Noua reformă vizează eliminarea acestui sistem de atribuire directă, fără proceduri concurențiale, pentru a preveni consolidarea excesivă a poziției companiei.
Cea de-a doua procedură, identificată sub codul INFR(2018)2378, a fost deschisă în 2019 și se referea la regulile pieței interne și la atribuirea concesiunilor. Comisia Europeană a contestat posibilitatea de a reînnoi sau de a prelungi anumite concesiuni hidroenergetice fără a respecta proceduri transparente și concurențiale. Această acțiune a vizat protejarea libertății de stabilire și a liberului serviciu, asigurând un cadru de reglementare conform normelor europene privind concesiunile.
Noua lege franceză, promulgată la 29 iunie 2026, înlocuiește regimul de concesiune pentru instalațiile de peste 4,5 MW cu un sistem de autorizare și drepturi reale. Sub acest nou regim, contractele de concesiune sunt reziliate, iar operatorii pot primi drepturi de ocupare a domeniului public pentru o perioadă de 70 de ani. Este important de precizat că barajele și infrastructura rămân în proprietatea statului francez, reforma neînsemnând o privatizare a activelor.
Pentru a asigura concurența, EDF va trebui să pună la dispoziția terților produse care să reprezinte cel puțin 40% din capacitatea hidroenergetică instalată. Mecanismul pornește de la o capacitate virtuală de 6 GW, vândută prin licitații, și este prevăzut pentru o perioadă de 20 de ani. Acest nivel de capacitate va fi reevaluat la fiecare cinci ani, iar licitațiile vor include un preț de rezervă care să țină cont de costurile de producție și de condițiile pieței.
Sectorul hidroenergetic deține o valoare strategică majoră pentru stabilitatea sistemelor electrice europene, datorită capacității de a ajusta rapid producția. Aceste instalații pot furniza stocare, facilitând echilibrarea surselor de energie variabile, precum cele eoliene sau solare. Reforma franceză urmărește să rezolve simultan problemele legate de investițiile blocate de expirarea concesiunilor și obiecțiile europene privind concurența pe piața energiei.