O componentă esențială pentru funcționarea Hidrocentralei Porțile de Fier I a fost lansată de la poarta uzinei UCMH Reșița pe 19 octombrie 2026. Este vorba despre butucul de turbină destinat grupului hidroenergetic 4, o piesă centrală de o importanță strategică pentru infrastructura energetică a țării. Acest element masiv va permite recondiționarea întregului ansamblu al turbinei, care face parte dintr-un proces de reparații necesar pentru menținerea capacității de producție a hidrocentralei.
Componenta livrată reprezintă un bloc de oțel cu o greutate de 86 de tone, fiind descrisă ca fiind „inima” turbinei. Acest butuc va servi drept bază pentru montarea a șase pale uriașe, fiecare având o greutate de 20 de tone, precum și pentru instalarea capacului superior al turbinei. Odată ce toate aceste piese vor fi asamblate la destinație, întregul ansamblu al turbinei va cântări peste 300 de tone, fiind un echipament de dimensiuni excepționale.
Procesul de refacere a turbinei la UCMH Reșița a implicat operațiuni complexe de demontare, curățare și reparare a componentelor vitale. Specialiștii au efectuat înlocuiri de piese și au supus rotorul unor teste de presiune și teste cinematice extrem de severe. Aceste proceduri de precizie sunt obligatorii pentru a garanta funcționarea perfectă a angrenajului, care are rolul de a transforma forța de curgere a Dunărei în energie electrică pentru sute de mii de gospodării.
Realizarea acestui proiect confirmă capacitatea industrială a UCMH Reșița de a gestiona utilaje de mari dimensiuni, o competență rară în Europa în prezent. Istoricul fabricii este strâns legat de acest complex energetic, deoarece unele dintre turbinele originale ale Hidrocentralei Porțile de Fier I au fost fabricate tot la Reșița în anii 1970. Aceasta s-a putut realiza la acea vreme după ce s-a obținut licența de la LMZ Leningrad.
Hidrocentrala Porțile de Fier I, împreună cu unitatea geamănă din Serbia, constituie cel mai mare complex hidroenergetic de pe fluviul Dunărea. Capacitatea totală instalată a acestui sistem transfrontalier este cuprinsă între 2.160 MW și 2.235 MW. Din această putere totală, fiecare stat asigură o cotă de aproximativ 1.080 MW pentru partea românească și 1.117,5 MW pentru partea sârbă, contribuind semnificativ la stabilitatea rețelelor electrice regionale.
Infrastructura hidroenergetică de pe Dunăre reprezintă un pilon fundamental pentru securitatea energetică, oferind o sursă de energie regenerabilă și constantă. Proiectele de modernizare și reparație a echipamentelor de la Porțile de Fier I sunt esențiale pentru a compensa uzura componentelor vechi și pentru a asigura continuitatea producției de energie electrică pe termen lung, într-un context al creșterii cererii de putere în România.