Consumul mondial de cărbune urmează să atingă un nou record istoric în anul 2026, ajungând la 8,94 miliarde de tone, conform ultimului raport publicat de Agenția Internațională pentru Energie (AIE). Această evoluție reprezintă o creștere de 1,2% față de anul precedent, fiind susținută în principal de cererea masivă din regiunea Asiei. Realitatea piețelor globale de energie contrazice prognozele economiștilor din sectorul energetic care, cu mai puțin de un an în urmă, anticipau un declin structural ireversibil pentru acest combustibil fosil.
Revizuirea prognozelor de către AIE a fost determinată de prelungirea conflictului din Golf, eveniment care a provocat o creștere masivă a prețurilor gazelor naturale. Diferența de cost dintre gazele naturale licitate sub formă de GNL și cărbunele termic a oferit un stimulent economic puternic pentru utilizarea centralelor pe cărbune. De exemplu, în timp ce cotațiile spot pentru GNL livrat în Asia au urcat la circa 25 dolari/MMBtu, prețul de referință al cărbunelui termic din Australia a ajuns la aproximativ 143 dolari pe tonă, echivalentul a 5,40 dolari pentru un milion de unități termice britanice.
Asia rămâne motorul principal al acestei creșteri, în condițiile în care temperaturile extreme cauzate de fenomenul El Niño au crescut cererea de electricitate pentru climatizare. În același timp, seceta a afectat producția hidroelectrică în țări precum India și Vietnam, forțând dependența de alte surse. Consumul total din China este prognozat să crească cu 1% în 2026, atingând 5 miliarde de tone, în timp ce în India creșterea va fi de aproximativ 4,2%, ajungând la 1.353 milioane tone, din cauza nevoilor industriei grele.
Pe lângă factorii geopolitici și meteorologici, sectorul industrial contribuie semnificativ la această tendință de creștere a consumului. În China, fabricarea produselor chimice pe bază de cărbune susține cererea, la fel ca în Indonezia, unde producția de nichel utilizează acest combustibil. Indonezia, fiind cel mai mare exportator mondial de cărbune termic, oferă prețuri chiar mai mici decât cele din Australia, ceea ce amplifică avantajul competitiv al cărbunelui în fața alternativelor mai scumpe, precum gazele naturale.
Situația din restul lumii prezintă un tablou diferit, cu o scădere a cererii în anumite regiuni. AIE estimează că în Statele Unite cererea de cărbune va scădea cu 7% în 2026, după un avans de 9,5% în 2025, în timp ce în Uniunea Europeană declinul structural va continua spre 276 de milioane de tone. Această scădere din Europa este parțial temperată de prețurile mari ale gazelor naturale, însă dinamica globală rămâne dominată de pragmatismul economic al economiilor în curs de dezvoltare.
Evoluția consumului de cărbune depinde în mod direct de stabilitatea geopolitică din Orientul Mijlociu. Dacă fluxurile de GNL prin Strâmtoarea Ormuz se vor normaliza și prețurile gazelor vor scădea, cererea globală de cărbune ar putea scădea cu 0,4%, ajungând la 8,91 miliarde tone în 2027. În absența unei astfel de stabilizări, cărbunele va rămâne o sursă de energie de neînlocuit pentru producția de electricitate în țările care caută variante cu costuri reduse.