În data de 13 august 2026, la ora 10:53, Unitatea 2 de la Cernavodă a fost deconectată controlat de la Sistemul Energetic Național, conform comunicării Ministerului Energiei. Această acțiune a urmat o oprire deja efectuată a Unității 1 în dimineața de 28 iulie, din cauza nivelului extrem de scăzut al Dunării. Pentru prima dată în istoria centralei, România s-a confruntat cu situația în care ambele reactoare au fost indisponibile simultan, din cauza secetei și a unui val de căldură.
Situația a demonstrat limitele clasificării actuale între sursele variabile și cele dispecerizabile. Deși nuclearul este considerat o sursă dispecerizabilă, acesta nu a putut funcționa deoarece nivelul apei a împiedicat procesul de răcire al reactoarelor. În același timp, hidroenergia, deși flexibilă, a suferit o scădere a producției din cauza condițiilor hidrologice extreme. Această dependență comună de resursa apă subliniază faptul că capacitatea instalată nu garantează energia disponibilă în momentele de presiune maximă a sistemului.
Presiunea pe sistemul energetic s-a concentrat în intervalul critic de seară, între orele 19:00 și 23:00, când producția solară scade rapid, iar cererea rămâne ridicată. Pentru vârful de consum de pe 13 august, Ministerul Energiei a estimat un necesar de import de maximum 2.300 MW. Această valoare reprezintă aproximativ 57% din capacitatea transfrontalieră de import a țării, care este de circa 4.000 MW, fiind o necesitate majoră pentru acoperirea unei singure ferestre de consum.
Impactul economic a fost resimțit prin prețuri foarte ridicate pe piața de energie. Ziua de 13 august a înregistrat o medie de tranzacționare de 857 lei/MWh, o creștere de 18,6% față de ziua precedentă, în timp ce vârful de seară a atins aproape 500 euro/MWh. Pentru comparație, media ponderată a Pieței pentru Ziua Următoare în iulie 2026 a fost de 636,46 lei/MWh, conform datelor furnizate de OPCOM, evidențiind volatilitatea extremă în perioadele de criză.
Rolul stocării de energie rămâne unul limitat în fața deficitelor mari. La 1 august 2026, România dispunea de instalații de stocare cu o putere de 989,3 MW și o capacitate de 1.974,7 MWh, conform Transelectrica. Chiar și cu un randament de 90%, capacitatea actuală ar fi putut acoperi doar aproximativ 21% din deficitul de 2.300 MW întâmpinat într-o seară dificilă. Deși o schemă de finanțare de 150 milioane euro este în curs, noile capacități nu vor fi disponibile în sezonul critic din 2027.
Securitatea energetică depinde și de infrastructura de aprovizionare cu apă, precum proiectul BALA II, destinat îmbunătățirii alimentării pentru Cernavodă. Deși indicatorii tehnico-economici au fost aprobați de Guvern încă din 2024, proiectul nu a avut contract de execuție din cauza unor proceduri de achiziție publică anulate. Guvernul a anunțat însă constituirea unui comitet interministerial pentru deblocarea acestui proiect, estimând un termen de finalizare de aproximativ trei ani pentru protejarea capacității nucleare.