Curtea de Justiție a Uniunii Europene a respins, la 5 noiembrie, recursul depus de Nord Stream 2 AG în cadrul litigiului privind extinderea regulilor pieței europene a gazelor. Compania a încercat să anuleze regimul de derogări introdus în 2019 pentru conductele care conectează statele membre de țări terțe. Prin această hotărâre, instanța menține soluția Tribunalului și confirmă necesitatea separării transportului de producția sau furnizarea gazelor pentru secțiunea gazoductului situată în sfera teritorială a dreptului UE.
Litigiul vizează în principal regulile aplicabile porțiunii conductei situate pe teritoriul sau în marea teritorială a unui stat membru. Nord Stream 2 AG, o societate elvețiană deținută integral de Gazprom, a susținut că regimul de derogări ar fi trebuit să i se aplice. Totuși, derogările din 2019 erau destinate conductelor finalizate înainte de 23 mai 2019, însă Nord Stream 2 nu era finalizat la acea dată. Astfel, compania nu îndeinea criteriul necesar pentru a beneficia de excepții automate.
Un argument central utilizat de Nord Stream 2 AG a fost protecția investițiilor substanțiale și ireversibile realizate înainte de schimbarea reglementărilor. Compania a solicitat o perioadă de tranziție sau un sistem de compensare, invocând practica anterioară a conductelor maritime. Curtea a respins aceste argumente, constatând că instituțiile UE nu au oferit asigurări precise, necondiționate și concordante că dreptul european nu se va aplica. Din 2010, existau deja indicii privind supunerea acestor conducte regulilor pieței energetice.
Instanța a analizat și cerința de acces al terților, care include conectarea fizică și utilizarea capacității de transport în condiții echitabile. Deși Nord Stream 2 AG a susținut că probabilitatea unor cereri de conectare este redusă, Curtea a considerat că acest lucru nu anulează justificarea regulilor. Obligația de acces trebuie să acopere atât cererile existente, cât și pe cele viitoare pentru secțiunea supusă dreptului UE. Lipsa transparenței în operare, inclusiv în ceea ce privește tarifarea, poate afecta securitatea aprovizionării.
Judecătorii au confirmat și necesitatea separării activității de transport de cea de producție, proces cunoscut sub denumirea de unbundling. Această măsură este esențială pentru prevenirea abuzului de poziție dominantă și a discriminării concurenților care ar utiliza infrastructura. Curtea a precizat că structura corporativă a companiei nu poate evita aceste reguli, deoarece controlul comun asupra furnizării și transportului este tocmai elementul vizat. Existau mai multe modele de separare care ar fi permis adaptarea proiectului la normele europene.
Cadrul legislativ privind piețele de gaze a fost reformat prin directiva din 2024, care a înlocuit legislația anterioară. Această nouă directivă păstrează criteriul de finalizare a conductelor înainte de 23 mai 2019 pentru acordarea derogărilor. Hotărârea Curții de Justiție soluționează contestația asupra cadrului adoptat în 2019, însă aceasta nu reprezintă o autorizare pentru funcționarea actuală a gazoductului Nord Stream 2, ci doar o clarificare juridică a regulilor aplicabile infrastructurii.