Situația infrastructurii de distribuție a energiei din România a fost pusă sub semnul întrebării în urma datelor furnizate de APCE. Conform calculelor efectuate pe baza indicatorilor ACER pentru anul 2024, investițiile în rețelele de distribuție de pe teritoriul țării sunt extrem de reduse la nivelul per capita. Această realitate scoate în evidență un decalaj semnificativ între veniturile încasate de operatori și modernizarea efectivă a sistemelor de transport și distribuție a energiei.
Datele privind investițiile în rețelele de distribuție, exprimate în euro pe locuitor pe an pentru anul 2024, arată că România dispune de doar 32 de euro. Chiar dacă această cifră este superioară indicatorului din Bulgaria, care se situează la 22 de euro, nivelul este considerat insuficient pentru sustenabilitatea energetică. Distribuitorii din România beneficiază de venituri garantate prin tarife și de o rentabilitate atractivă, ambele fiind aprobate oficial de către autoritatea de reglementare.
George Niculescu, președintele ANRE, a recunoscut public starea rețelelor din România, menționând necesitatea unor eventuale măsuri coercitive. Criticile vizează faptul că ANRE a aprobat planurile de investiții și profiturile distribuitorilor, dar nu a verificat executarea acestora. Autoritatea deține pârghiile necesare pentru control și sancționare, însă rețelele au fost lăsate să îmbătrânească în ciuda profiturilor asigurate operatorilor prin reglementările în vigoare.
APCE solicită implementarea unor sancțiuni reale împotriva distribuitorilor care nu respectă planurile de investiții asumate. Propunerea este ca orice distribuitor care nu realizează investițiile fără un motiv justificat să piardă din rentabilitatea garantată, conform prevederilor legale. Se insistă pe eliminarea abordărilor constructive în favoarea unor măsuri stricte, pentru a asigura că banii consumatorilor și prosumporilor sunt utilizați pentru modernizarea sistemului.
Problema rețelelor afectează direct costurile de distribuție, care sunt plătite de populație și firme cu aproximativ 0,35 lei pe fiecare kWh. Această situație pune sub semnul întrebării capacitatea țării de a construi un viitor energetic solid pe o infrastructură limitată. Consumatorii suportă costurile unei rețele care nu a beneficiat de investițiile promise, în condițiile în care operatorii au avut venituri sigure și aprobate de regulator.
Contextul energetic european evidențiază dificultăți majore, inclusiv faptul că România are cea mai scumpă electricitate raportată la puterea de cumpărare. Această realitate economică complică situația consumatorilor, care trebuie să gestioneze costuri ridicate într-un cadru de infrastructură fragilă. Evoluția piețelor de energie și presiunea asupra rețelelor rămân puncte critice pentru stabilitatea economică a țării pe termen lung.