Sistemul Energetic Național (SEN) a traversat duminică o perioadă de vulnerabilitate extremă, în care producția internă de energie a fost insuficientă pentru a acoperi cererea națională. În acest context, echilibrul energetic al României a devenit dependent de liniile de interconexiune externe și de capacitatea vecinilor de a furniza curent. Situația a evidențiat o dependență critică de importuri pentru menținerea funcționării rețelei în momentele de vârf.
O anomalie majoră a fost surprinsă sâmbătă, 3 octombrie 2026, la ora 19:13, când datele oficiale au indicat faptul că importurile au depășit întreaga producție internă a țării. În acel moment de vârf de consum, evaluat la 6.297 MW, producția internă instantanee a scăzut la doar 2.900 MW. Astfel, soldul importurilor a urcat la 3.397 MW, ceea ce înseamnă că peste jumătate din energia utilizată în România a fost adusă de peste granițe, la limita capacităților tehnice de transfer.
Compoziția surselor de energie explică acest deficit de sistem. Energia nucleară a înregistrat o producție de 0 MW, deoarece ambele reactoare de la Cernavodă erau închise, în timp ce hidrocarburile au asigurat 1.254 MW. Hidroenergia a contribuit cu 917 MW, cărbunele cu 569 MW, biomasa cu 60 MW, iar eolianul cu doar 22 MW. Surprizător, instalările fotovoltaice au înregistrat un sold de -1 MW, reprezentând consum propriu în absența luminii solare.
Estimările Ministerului Energiei indică faptul că vârfurile de consum de seară, care în prezent ating 7.000 de MW, ar putea ajunge la 8.000 de MW într-o lună. Această evoluție ridică semne de întrebare privind capacitatea rețelei de a absorbi cantități suplimentare de energie. În acest context, Ministerul Energiei a promovat un proiect de Hotărâre de Guvern pentru prelungirea stării de alertă energetică până la 31 octombrie, oferind Transelectrica puteri extinse pentru aplicarea măsurilor de siguranță.
Măsurile propuse prin proiectul de Hotărâre de Guvern includ intervenția operatorului de transport în sistem pentru a preveni un colaps energetic. Aceste acțiuni pot varia de la diminuarea sau anularea exporturilor de energie către alte state, până la implementarea unor măsuri de raționalizare a consumului pentru actorii industriali. Scopul acestor intervenții este menținerea interconexiunii cu Europa Continentală și asigurarea stabilității sistemului în perioada de alertă.
Situația actuală este agravată de factori naturali, precum seceta care menține debitele Dunării la valori istoric reduse și debitele mici ale râurilor, afectând producția hidroelectrică. Pe măsură ce temperaturile scad, consumul de energie este anticipat să crească semnificativ, ceea ce pune presiune pe un sistem care funcționează deja la limitele capacității tehnice de import și producție internă.