Lipsa de predictibilitate și schimbările frecvente ale legislației reprezintă vulnerabilități majore pentru sectorul energetic din România, conform declarațiilor făcute de Diana Barglazan. Aceasta, în calitate de DG Energy Country Coordinator for Romania în cadrul Comisiei Europene, a subliniat aceste riscuri în cadrul Conferinței Regionale Eurogas organizate la București. Oficialul a avertizat că un sector care necesită investiții pe termen lung poate fi puternic afectat de intervențiile publice fragmentate și de reglementări care se modifică sau se prelungesc constant.
Diana Barglazan a menționat că România deține un potențial energetic foarte mare, însă valorificarea acestuia este adesea întârziată de decizii tardive. Un exemplu relevant a fost dezvoltarea capacităților de stocare a energiei, unde Bulgaria a avansat mai rapid decât România. Această diferență a permis Bulgariei să importe energie electrică ieftină din România în timpul zilei, pentru a o exporta înapoi la prețuri mult mai mari în perioadele de seară. România a făcut progrese în acest domeniu, dar acestea au apărut mult prea târziu.
În ceea ce privește flexibilitatea sistemului, reprezentanta Comisiei Europene a identificat probleme legate de gestionarea cererii, cunoscută sub termenul de demand response. Ea a observat că prima acțiune reală în acest segment a avut loc abia în această vară, semnalând o ezitare în procesul decizional. Potențialul nevalorificat se transformă astfel într-o vulnerabilitate pentru sistem, deoarece deciziile sunt luate abia când situația devine critică. Această abordare reactivă poate avea consecințe negative asupra stabilității energetice.
Pe marginea securității aprovizionării, Diana Barglazan a declarat că producția internă de gaze ar trebui tratată ca un activ strategic. Deși posibilitatea de a accesa fonduri europene pentru proiecte bazate pe combustibili fosili s-a redus la nivelul Uniunii Europene, România a beneficiat de finanțări semnificative prin Fondul pentru Modernizare. Oficialul a explicat că, în contextul eliminării dependenței de gazul rusesc, producția proprie și cea din Norvegia rămân surse esențiale. Obiectivul european de a dubla rata de electrificare până în 2040 este crucial pentru reducerea dependenței externe.
O altă problemă majoră a fost abordată prin exemplul situației de la Cernavodă, pe care Diana Barglazan a caracterizat-o ca fiind fără precedent. Dependența de nivelul apei din Dunăre a afectat funcționarea centralei nucleare, evidențiind riscurile reale ale schimbărilor climatice. Deși gestionarea situației a fost considerată bună, costurile adaptării pot genera prețuri mai mari la consumul de vârf. Piața internă europeană a funcționat pentru securitatea aprovizionării, însă necesită ajustări pentru a asigura prețuri accesibile consumatorilor finali.
Sectorul energetic european se confruntă cu necesitatea de a echilibra simultan trei obiective fundamentale: decarbonizarea, securitatea energetică și accesibilitatea prețurilor. Aceste direcții nu pot fi tratate separat, deoarece ignorarea uneia dintre ele poate crea probleme majore în celelalte. În prezent, există o distanță semnificativă între stadiul actual al sistemului energetic și obiectivele de dezvoltare stabilite pentru deceniile următoare, ceea ce impune eforturi de coordonare și investiții masive pentru a parcurge acest parcurs complex.