România se confruntă cu o criză structurală a eficienței energetice a fondului construit, în special pentru clădirile ridicate înainte de anul 2000, iar ritmul de renovare este mult sub cel necesar pentru atingerea obiectivelor naționale asumate. Peste două treimi dintre clădirile din țară au fost construite înainte de 1990, potrivit OCDE, într-o perioadă în care standardele de performanță termică erau semnificativ mai scăzute decât în prezent, iar strategiile naționale care vizau renovarea unei părți considerabile până în 2025 nu au fost respectate.
Conform Raportului Anual 2025 al Observatorului Român al Sărăciei Energetice (ORSE), peste 21% dintre gospodăriile din România ajung sub pragul de sărăcie după plata facturilor la energie, iar presiunea se extinde și către clasele cu venituri medii. În mediul rural, unde se regăsesc trei sferturi din familiile afectate de subconsum și costuri excesive în raport cu veniturile, problema este de acces la resurse, în timp ce în mediul urban este vorba despre risipă energetică și lipsa optimizării consumului și a fondului construit.
Specialiștii atrag atenția că soluțiile tehnologice precum panourile fotovoltaice, bateriile sau pompele de căldură au devenit mai cunoscute în ultimii ani, însă disponibilitatea unei tehnologii nu înseamnă automat că aceasta este prima intervenție de care are nevoie o locuință. Pierderea factorului termic prin pereți nu se rezolvă cu schimbarea sursei de încălzire, iar o locuință supraîncălzită vara și răcită cu un aparat de aer condiționat reprezintă o intervenție punctuală care nu rezolvă fondul problemei, explică Victor Gavrilă, expert EFdeN în eficiență energetică.
Din această nevoie de informare a apărut Simulatorul de Eficiență Energetică EFdeN, un instrument care face primul pas al evaluării propriei locuințe mai accesibil, transformând o problemă generală într-o discuție concretă despre cauze, intervenții posibile și priorități. Potrivit echipei EFdeN, odată ce proprietarul își înțelege profilul locuinței, poate prioritiza corect intervențiile, reducând risipa și diminuând expunerea la volatilitatea prețurilor energiei.
O altă verigă slabă identificată de specialiști este capacitatea pieței de a livra efectiv lucrările de renovare. Accelerarea procesului nu înseamnă doar tehnologie și finanțare, ci și oameni cu abilități specifice – auditori energetici, proiectanți, specialiști în instalații, constructori și electricieni – adaptați la materialele și tehnologiile tranziției energetice. În cartierele României, spun experții, execuția proastă sau lipsa de competențe în piața muncii rămân obstacole majore.
Contextul mai larg al tranziției energetice din România arată că, pe lângă provocările din sectorul clădirilor, și alte industrii se confruntă cu probleme de competitivitate. Recent, șeful Dacia avertiza că România își pierde poziția în industria auto, iar în sectorul energetic, companii precum Nofar Energy inaugurează proiecte de producție și stocare, semn că investițiile există, dar dezechilibrele structurale persistă în multiple domenii economice.