România ar putea ajunge la un preț al energiei electrice de aproximativ 66 de euro/MWh până în anul 2035, în valoarea actuală a banilor, conform estimărilor lui Bogdan Belciu. Consultantul a prezentat aceste prognoze în cadrul conferinței „Reindustrializarea României – noul context și redefinirea priorităților regionale și europene”. Această evoluție ar însemna o scădere față de nivelul de circa 85 de euro/MWh estimat pentru anul 2030, însă realizarea acestui scenariu depinde critic de dezvoltarea infrastructurii.
Pentru a atinge aceste obiective de preț, Bogdan Belciu, partener și cofondator al Valorem Management Consulting, subliniază necesitatea unor investiții de aproximativ un miliard de euro anual în rețelele energetice. Aceste fonduri sunt esențiale pentru a acomoda un eventual surplus de producție și pentru a gestiona vârfurile de sarcină cauzate de energia nepredictibilă. Consultantul menționează că un astfel de nivel de investiții directe ar putea genera un impact economic mult mai amplu, estimat la 10-11 miliarde de euro prin efectul de multiplicare.
Lipsa capacității rețelelor reprezintă un obstacol major pentru noile proiecte de producție, Bogdan Belciu avertizând că accesul la rețea poate fi amânat cu trei până la cinci ani. El critică politicile publice care au prioritizat subvenționarea consumatorilor în detrimentul investițiilor în infrastructură. Potrivit expertului, eforturile de a reduce facturile cu sume mici pentru consumatorii casnici au dus, indirect, la dublarea costurilor acestora față de nivelul de acum șase ani, din cauza lipsei investițiilor necesare.
Situația actuală a prețurilor este marcată de un deficit de producție și de reducerea capacităților pe cărbune, fapt ce a dus prețul la 150-170 de euro/MWh în anumite momente. România are în prezent cel mai mare preț pentru consumatorul casnic raportat la puterea de cumpărare și un preț pentru industria medie spre mare cu 20% peste media europeană. Această discrepanță afectează sectoare precum chimia sau prelucrarea metalelor, unde energia reprezintă între 20% și 40% din costurile totale.
Evoluția costurilor energiei rămâne un subiect sensibil în economia românească, influențând direct stabilitatea fiscală și puterea de cumpărare. În contextul recent al modificărilor de taxare, precum reducerea TVA la energia termică, prețurile de la consumatorul final sunt monitorizate atent. Totuși, pentru sectorul electric, stabilitatea pe termen lung depinde de echilibrul dintre producție, consum și capacitatea de stocare a energiei într-un cadru de investiții masive în rețele.
Bogdan Belciu avertizează că prețurile ridicate creează un risc strategic de dezindustrializare și de pierdere a competențelor economice. Prin blocarea investițiilor care ar putea genera o valoare adăugată de peste zece miliarde de euro anual, țara riscă dependență și scăderea competitivității industriale. Această dinamică pune în pericol sectoarele vitale precum producția de îngrășăminte și industria chimică, care sunt direct vulnerabile la volatilitatea și costul ridicat al energiei electrice.