Exporturile de petrol ale Rusiei prin ruta arctică de navigație au cunoscut o creștere semnificativă în acest an, pe fondul schimbărilor climatice și al instabilității geopolitice. Această cale maritimă, care pornește de la Murmansk și se încheie în Strâmtoarea Bering, devine tot mai accesibilă navelor de mari dimensiuni pe măsură ce încălzirea climei reduce cantitatea de gheață. Moscova mizează pe această rută pentru a livra bunuri către piețele din Europa și Asia.
Atractivitatea rutei arctice a crescut odată cu apariția unor perturbări majore pe rutele care traversează Canalul Suez, Strâmtoarea Ormuz și zona Mării Negre. Traderii indică faptul că tarifele pentru închirierea petrolierelor au atins niveluri record, în contextul războaielor din Iran și Ucraina. Aceste conflicte au alimentat inflația și au făcut țițeiul american inaccesibil pentru rafinăriile asiatice, care caută acum alternative în Orientul Mijlociu sau în America Latină.
Deși utilizarea rutei arctice necesită asistența unui spărgător de gheață, costurile au devenit mai mici în comparație cu ruta obișnuită către Asia prin Marea Roșie. Pentru Rusia, care controlează această cale, ruta reprezintă o alternativă sigură față de apele europene, unde petrolierele care transportau țiței rusesc au fost arestate în mod repetat. Estimările traderilor indică faptul că volumul de petrol exportat prin această zonă va crește cu încă 5-10 milioane de barili până la finalul sezonului.
Compania Gazprom Neft își va majora livrările prin ruta arctică cu aproximativ 35% în acest an, comparativ cu perioada următoare. Pe lângă petrol, Rusia livrează cantități semnificative de gaze naturale lichefiate și alte mărfuri prin această cale, urmând ca livrările de GNL să crească odată cu demararea transporturilor din regiune. Proiectul petrolifer Vostok Oil, gestionat de Rosneft, contribuie deja la creșterea acestor volume de transport.
Eficiența logistică este un factor determinant, ruta arctică permițând reducerea duratei călătoriei între Europa și Asia. O navă are nevoie de aproximativ o săptămână pentru a parcurge segmentul de la Novaya Zemlya până în Strâmtoarea Bering, urmat de încă 12-14 zile pentru a ajunge în porturile din Shanghai. În contrast, o navă care utilizează Canalul Suez are nevoie de o lună și jumătate pentru a parcurge traseul de la Marea Baltică la Shanghai.
Strategia de dezvoltare a acestor rute maritime este susținută la nivel politic de către Vladimir Putin, care a estimat că volumul de mărfuri transportate prin ruta arctică ar putea ajunge la 70 de milioane de tone anual până la sfârșitul deceniului. Această expansiune reflectă o schimbare în dinamica fluxurilor energetice globale, pe măsură ce infrastructura de transport se adaptează la noile realități ale pieței și ale mediului.