Germania și Franța dețin împreună aproximativ 35% din totalul rezervelor strategice de motorină ale Uniunii Europene. Această distribuție a stocurilor apare într-un moment de tensiuni politice, în timp ce administrația Trump exercită presiuni asupra Europei pentru eliberarea stocurilor de urgență. Această solicitare vine pe fondul unei creșteri puternice a prețurilor la combustibili, afectând stabilitatea economică a regiunii.
Conform datelor Eurostat aferente lunii mai 2025, statele membre ale UE dețineau aproximativ 39 de milioane de tone de stocuri de urgență de motorină și gasoil. Din acest total, Franța deținea 8,2 milioane de tone, în timp ce Germania deținea 5,6 milioane de tone. Aceste cifre subliniază concentrarea resurselor de rezervă în aceste două economii majore ale blocului european.
Oficialii americani au manifestat nemulțumire față de Franța și Germania, considerând că acestea nu și-au îndeplinit integral angajamentele asumate anterior. Aceste obligații au fost stabilite în cadrul eliberării coordonate de stocuri de petrol, convenită prin intermediul Agenției Internațională pentru Energie (AIE) la începutul acestui an. Scopul acestui demers era compensarea perturbărilor de aprovizionare cauzate de războiul cu Iranul.
Prețurile motorinei au atins niveluri record sau apropiate de record pe mai multe piețe, inclusiv în Europa, ceea ce transformă combustibilul într-o problemă economică și politică majoră. Motorina este esențială pentru funcționarea transportului rutier de mărfuri, a sectorului agricol și a industriei. În acest context, UE a discutat cu directorul executiv al AIE, Fatih Birol, posibilitatea unor noi eliberări de stocuri.
Normele europene impun ca statele membre să mențină stocuri petroliere de urgență echivalente cu cel puțin 90 de zile de importuri nete sau 61 de zile de consum intern. În prezent, Uniunea Europeană respectă aceste cerințe legislative. Totuși, Europa a devenit tot mai dependentă de importurile de motorină din SUA după reducerea livrărilor din Rusia și diminuarea capacității de rafinare europeană.
Dependența de aprovizionarea din SUA a crescut semnificativ în condițiile în care conflictul cu Iranul a redus livrările din Orientul Mijlociu. Această vulnerabilitate energetică este accentuată de faptul că UE a asumat responsabilitatea pentru aproximativ 20% din volumul total de 400 de milioane de barili care urma să fie eliberat la nivel mondial prin decizia AIE din martie.