Reglementările europene privind reducerea emisiilor de metan și dezvoltarea capacităților de stocare a dioxidului de carbon impun costuri și obligații semnificative industriei de petrol și gaze din România. Raluca Covrig, director Afaceri Publice și Comunicare în cadrul Federației Patronale a Energiei (FPE), a declarat că implementarea regulamentului privind emisiile de metan va costa aproximativ 1,34 miliarde de euro. Aceste măsuri afectează direct competitivitatea companiilor din sectorul energetic național.
Situația este complicată de numărul masiv de infrastructuri care trebuie gestionate de operatori. România dispune de aproape 60.000 de sonde de petrol și gaze, inclusiv sonde abandonate, care necesită monitorizare și raportare constantă. Raluca Covrig a explicat că întreaga industrie are o istorie de aproape 170 de ani în exploatarea de țiței și gaze, ceea ce generează o responsabilitate uriașă pentru asigurarea absenței emisiilor de metan prin procese de monitorizare și raportare riguroase.
Un alt aspect critic vizează Regulamentul privind industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete (NZIA). Acesta impune dezvoltarea capacităților de stocare geologică a dioxidului de carbon, o sarcină majoră pentru trei producători din România: OMV Petrom, Romgaz și Black Sea Oil & Gas. Aceste companii trebuie să asigure aproximativ 20% din capacitatea anuală de injectare de 50 de milioane de tone de CO₂ la nivelul Uniunii Europene până în anul 2030.
Problemele apar și în ceea ce privește termenele de implementare pentru importurile de petrol și gaze naturale. Obligațiile de monitorizare, raportare și verificare a emisiilor de metan (MRV) pentru importuri sunt prevăzute să intre în vigoare la 1 ianuarie 2027. Deși Comisia Europeană discută o flexibilizare de un an, industria solicită o amânare de trei ani, argumentând că termenele actuale sunt prea scurte pentru gestionarea volumelor și a cerințelor de monitorizare.
Lipsa unui cadru legislativ național complet și lipsa unei autorități desemnate pentru implementarea regulamentului adaugă presiune pe operatori. Raluca Covrig a subliniat că piața proiectelor de captare, transport și stocare a carbonului (CCS) nu există încă, ceea ce face ca investițiile necesare să fie extrem de dificile. Companiile trebuie să finanțeze atât aceste noi obligații, cât și proiectele necesare diversificării mixului energetic național.
Pentru a contracara aceste presiuni, organizațiile energetice din România, Grecia, Polonia, Bulgaria, Slovacia și Cehia au semnat o declarație comună la Sofia. Această inițiativă regională urmărește consolidarea unei voci comune în fața Bruxelles-ului pentru a asigura un dialog real. Scopul este ca politicile europene să ia în calcul atât obiectivele climatice, cât și securitatea energetică și competitivitatea economică a statelor din Europa Centrală și de Est.