România intră într-o nouă perioadă de iarnă, în sezonul rece 2026–2027, marcată de creșteri de preț la electricitate și lemne de foc. În timp ce prețul gazelor naturale rămâne sub controlul statului printr-un mecanism de plafonare, consumatorii se confruntă cu presiuni economice semnificative. Expertul în energie și climă Corina Murafa avertizează că aceste costuri ridicate pot genera nemulțumiri sociale și pot afecta stabilitatea instituțiilor democratice.
În ceea ce privește combustibilii pentru încălzire, prețul lemnelor este într-o continuă creștere, afectând peste 40% din populația țării. În paralel, sectorul electricității marchează scumpiri estimate între 20% și 30%, influențate de evoluțiile de pe Piața pentru Ziua Următoare (PZU). Această tendință îi va afecta direct pe cei care utilizează centrale electrice sau aer condiționat pentru încălzire, impunând facturi mult mai mari la finalul lunii.
Gazul natural beneficiază de un mecanism de protecție, cu un preț de aproximativ 0,34 lei pe kilowatt-oră, deși prețurile internaționale s-au triplat. Totuși, România rămâne net importatoare, acoperind prin importuri circa 10–15% din necesar la prețuri de piață. Corina Murafa subliniază că menținerea prețului sub control prin fonduri din bugetul de stat creează un impact negativ pe termen lung, deoarece nu oferă stimulente pentru investiții în eficiență.
O problemă majoră este lipsa protecției pentru consumatorii industriali, ceea ce alimentează tendințe inflaționiste în economie. Dacă companiile, precum brutăriile, plătesc prețuri mai mari pentru energie, aceste costuri sunt transferate consumatorilor finali prin prețul produselor de bază. Astfel, chiar și cei care nu se încălzește direct cu gaze pot simți impactul economic prin creșterea costului vieții, afectând puterea de cumpărare a întregii populații.
Strategia de extindere a rețelelor de gaze este considerată de expertă un nonsens economic în contextul direcțiilor europene de reducere a combustibililor fosili. România investește în aceste infrastructuri, însă acest lucru crește cererea și, implicit, presiunea asupra prețurilor. Alternativa recomandată pentru o stabilitate pe termen lung este electrificarea consumului, susținută de o creștere a producției locale de energie curată, din surse regenerabile, dotată cu capacități de stocare.
Sărăcia energetică rămâne un risc major, cu estimări care indică faptul că până la 25% din populație ar putea fi afectată. În prezent, mecanismele de ajutor sunt considerate prost dimensionate, deoarece se concentrează exclusiv pe venituri și nu pe nevoile de investiții structurale ale locuințelor. Fără o tranziție către eficiență energetică și utilizarea fondurilor pentru modernizarea stocului de clădiri, populația vulnerabilă va rămâne expusă volatilității piețelor de energie.