Industria românească de celuloză și hârtie se confruntă cu presiuni economice majore, cauzate de costurile ridicate ale energiei și dificultățile de acces la materia primă reciclată. Într-un comunicat emis luni, Patronatul Industriei de Celuloză și Hârtie (ROMPAP) a subliniat necesitatea unor politici ferme pentru a menține investițiile și producția locală. Organizația, care reunește 19 membri cu o cifră de afaceri anuală de peste 1 miliard de euro, solicită autorităților intervenții pentru a contracara concurența importurilor și volatilitatea prețurilor.
Situația producției interne este îngrijorătoare, în contextul în care, în primul semestru din 2026, producția de hârtie pentru carton ondulat a scăzut cu peste 6%, ajungând la 240.277 de tone. Această scădere are loc într-un moment în care piața cartonului ondulat a înregistrat o creștere de aproximativ 0,5%, atingând 235.192 de tone. Paul-Henri Kohler, președintele ROMPAP, avertizează că România riscă să devină dependentă de importuri, deși deține capacități industriale și resurse de materie primă reciclată.
Energia reprezintă un componentă critică a costurilor, ocupând între 25% și 30% din cheltuielile de producție, valoare care poate ajunge până la 35%. Pentru a asigura condiții de concurență echitabile cu competitorii europeni, ROMPAP propune implementarea rapidă a unei scheme CISAF pentru electricitate. De asemenea, patronatul solicită creșterea cotei veniturilor ETS utilizate pentru compensarea costurilor indirecte de la 15% la 25% și stabilizarea costului gazelor printr-un mecanism tranzitoriu.
Accesul la maculatură reprezintă o altă problemă majoră, având în vedere că aproximativ 94% din materia primă pentru cartonul ondulat provine din deșeuri. În prezent, peste 30% din cantitățile colectate în România sunt exportate, volumul exporturilor de maculatură crescând de la 169.000 de tone în 2022 la 250.000 de tone în 2025. ROMPAP solicită mecanisme care să prioritizeze valorificarea internă a acestor resurse și controlul exporturilor către țări terțe atunci când necesarul industriei locale nu este acoperit.
În ceea ce privește reciclarea, peste 95% din fibra utilizată în producția de hârtie pentru carton este reciclată, însă politicile actuale trebuie să treacă de la simpla colectare la reciclarea efectivă în România. Propunerile de reformă includ includerea hârtiei și cartonului în mecanisme de preempțiune, recompensarea utilizării conținutului reciclat și acordarea de bonificații pentru cantitățile procesate local. Aceste măsuri sunt esențiale pentru a susține investițiile de peste 200 de milioane de euro realizate în ultimii trei ani.
Sectorul industrial din România traversează o perioadă de transformare, cu investiții semnificative în eficiență energetică, energie verde și biogaz. Totuși, pentru ca aceste eforturi să genereze valoare adăugată pe plan național, este necesar un mediu economic predictibil. În prezent, industria de ambalaje din România, care acoperă peste 90% din necesarul intern, se bazează pe o forță de muncă de aproximativ 5.000 de angajați pentru a menține stabilitatea lanțurilor de aprovizionare.