Senatul Italiei a aprobat miercuri legea care creează cadrul juridic necesar pentru revenirea țării la utilizarea energiei nucleare. Această decizie vine la aproape patru decenii după ce programul nuclear al Italiei a fost abandonat în urma accidentului de la Cernobîl. Guvernul condus de Giorgia Meloni susține că această mișare este esențială pentru securitatea energetică a națiunii și pentru îndeplinirea obiectivelor climatice stabilite.
Proiectul de lege a fost votat în Senat cu 81 de voturi pentru și 51 de voturi împotrivă, în timp ce șapte senatori au ales să se abțină. Textul legislativ a primit deja aprobarea Camerei Deputaților. Important de menționat este că această lege nu permite construcția imediată a unor reactoare, ci stabilește doar bazele legale pentru ca proiectele să poată fi propuse, evaluate și autorizate în viitor.
Guvernul italian va dispune de un interval de 12 luni pentru a elabora normele de aplicare necesare. Acestea vor viza autorizarea reactoarelor, stabilirea standardelor de siguranță, gestionarea deșeurilor radioactive și definirea criteriilor pentru alegerea viitoarelor amplasamente. Strategia executivului nu se concentrează pe reactoarele de mari dimensiuni, ci pe reactoarele modulare mici, cunoscute sub denumirea de SMR (Small Modular Reactors), precum și pe alte tehnologii nucleare avansate.
Necesitatea acestui pas este justificată de creșterea cererii de energie, cauzată de electrificarea locuințelor, a industriei și a transporturilor, dar și de extinderea centrelor de date. Totuși, implementarea se lovește de obstacole financiare și logistice, Italia neavând încă un depozit național permanent pentru deșeurile radioactive. Un reactor modular de 300 de megawați poate costa între 3 și 6 miliarde de euro, fără a include infrastructura suplimentară.
Michele Governatori, consilier principal în cadrul organizației ECCO, a declarat că, deși cadrul de reglementare este pozitiv, acesta ar putea evidenția interesul limitat al investitorilor privați pentru tehnologii care nu sunt încă competitive sau pregătite. Susținătorii tehnologiilor SMR argumentează că aceste reactoare modulare ar putea fi mai flexibile și ar putea fi construite mai rapid decât centralele nucleare convenționale. În paralel, partidele de opoziție și organizațiile de mediu au anunțat că se vor opune planurilor guvernului.
Istoricul energetic al Italiei este marcat de două referendumuri care au respins energia nucleară: primul în 1987, după accidentul de la Cernobîl, și al doilea în 2011, după incidentul de la Fukushima. Din acea perioadă, țara a devenit un mare consumator de energie electrică produsă de centrale nucleare din țările vecine, bazându-se pe importuri pentru a-și acoperi nevoile de consum.