Lipsa capacității de stocare a energiei reprezintă principalul factor explicativ pentru prețul ridicat pe care România îl plătește pe piața spot. Situația a devenit critică începând cu data de 14 august, moment în care de pe piață nu mai intră niciun megawatt-oră de la Cernavodă. Această deficiență structurală face ca surplusul de energie solară produs în România să nu poată fi utilizat în momentele de vârf de consum, deși producția este semnificativă.
În prezent, România produce energie solară în intervale de timp în care consumul este redus, neavând posibilitatea de a păstra acest surplus. Din cauza lipsei de infrastructură pentru stocare, surplusul de energie este trimis către Bulgaria, care dispune de capacități de stocare dezvoltate. Ulterior, în perioadele de vârf de consum, adică în segmentele de seară, România este nevoită să importe electricitate din exterior la prețuri ridicate, pe măsură.
Bulgaria este considerată un exemplu la nivel european în ceea ce privește dezvoltarea tehnologiei de stocare, având o putere de 5,7 GW în baterii. În comparație, România a depășit abia borna de 1 GW de capacitate de stocare. Deși Bulgaria este exportatoare de energie, prețurile sale spot nu sunt semnificativ mai mici decât cele din România, ceea ce ridică semne de întrebare privind eficiența directă a stocării asupra costului final al energiei.
Instabilitatea sistemului energetic românesc a fost accentuată de seceta care a lovit Europa, afectând debitul Dunării. Acest fenomen a făcut imposibilă răcirea celor două reactoare de la Cernavodă, ducând la oprirea centralei nucleare. În timp ce Bulgaria, unde energia nucleară reprezintă 40% din mixul energetic, a reușit să mențină funcționarea centralei datorită unor soluții tehnice diferite, România a rămas vulnerabilă la fluctuațiile de producție solară.
Anul 2026 este anticipat ca fiind anul stocării de energie, fiind tehnologia vizată de numeroși investitori pentru a stabiliza piețele. Se așteaptă ca soluțiile de stocare să permită energiei verzi să contribuie la scăderea facturilor, așa cum se urmărește la nivel european. Totuși, analiza actuală indică faptul că simpla existență a capacității de stocare în România nu ar fi garantat, în mod automat, un preț al energiei mai scăzut.
Evoluția piețelor energetice regionale este strâns legată de capacitatea de producție de bază și de infrastructura de stocare. În România, mixul energetic depinde în mare măsură de performanța reactoarelor de la Cernavodă și de gestionarea fluxurilor de energie solară. Capacitatea de stocare rămâne un element critic pentru transformarea sistemului de la un model de importator într-unul de exportator, similar cu modelul bulgar.