Dimensiunea tot mai mare a echipamentelor utilizate în sectorul energetic transformă logistica dintr-o simplă etapă de execuție într-o componentă critică a proiectelor. Această evoluție influențează direct costul, calendarul și fezabilitatea investițiilor, de la turbine eoliene la transformatoare de sute de tone. Alex Teșeleanu, Managing Partner, EastShip, subliniază necesitatea implicării operatorilor logistici încă din faza de concept, înainte ca soluțiile tehnice și configurația echipamentelor să fie stabilite definitiv.
Evoluția sectorului energetic în România și la nivel regional este accelerată de contextul geopolitic și de necesitatea diversificării mixului energetic. Progresul tehnologic permite implementarea alternativelor la scară industrială, ceea ce generează un ritm al investițiilor neîntâlnit în anii precedenți. EastShip a răspuns acestei dinamici prin dezvoltarea diviziei de On-site Logistics, oferind soluții customizate precum tehnici de jacking & skidding pentru poziționarea transformatoarelor sau alte soluții tehnice adaptate cerințelor specifice ale fiecărui proiect energetic.
Analiza traseelor și a infrastructurii realizată abia după semnarea contractelor de furnizare poate reduce considerabil marja de manevră a dezvoltatorilor. Pot apărea astfel necesități de intervenții asupra infrastructurii, soluții speciale de manipulare sau incompatibilități între echipamentul selectat și traseul disponibil. Implicarea timpurie a logisticii nu presupune automat costuri suplimentare, ci oferă posibilitatea de a identifica soluții fezabile și de a evita întârzierile generate de modificări ulterioare ale specificațiilor tehnice.
Proiectele eoliene se confruntă cu obstacole logistice complexe, precum infrastructura rutieră, geometria podurilor, capacitatea portuară și coordonarea instituțională. În cazul componentelor eoliene cu dimensiuni tot mai mari, rareori există un singur punct critic, fiind necesară o analiză integrată a întregului coridor de transport. Un exemplu relevant este evitarea demontării unei rețele de troleibuz prin alegerea unei configurații de turbină cu un diametru al tubului mai mic, evitând astfel costuri de sute de mii de euro.
Operațiunile de transport greu implică provocări tehnice extreme, precum deplasarea componentelor pe pante abrupte sau trecerea prin obstacole de înălțime redusă. La Vidraru, deplasarea pe o pantă de 52 de grade a necesitat un trolley dedicat și un sistem de tracțiune pe șine, deoarece capacitatea portantă a drumurilor nu permitea utilizarea macaralelor. La Petrobrazi, transportul unui fracționator de 300 de tone a presupus utilizarea sistemelor de skidding pentru a depăși obstacole de înălțime de 4,5 și 4,8 metri.
Sectorul energetic din România se confruntă cu limitări legate de starea infrastructurii rutiere naționale și de capacitatea de gestionare a transporturilor agabaritice de către Poliția Rutieră. Multe proiecte utilizează aceleași rute și porturi, iar în perioada verii, fluxul mare de turiști poate închide anumite drumuri pentru traficul greu. De asemenea, existența unor poduri vechi reprezintă un factor de risc pentru transportul componentelor masive necesare noilor investiții în energie.