Deși România dispune de resurse precum hidrocentrale și reactoare nucleare capabile să genereze electricitate la costuri reduse, acest avantaj nu ajunge direct în facturile cetățenilor. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), susține că structura actuală a pieței și modul de organizare a producătorilor împiedică transferul acestor beneficii către consumatori. Expertul subliniază că profitul generat de energia ieftină rămâne adesea la nivelul companiilor producătoare, în timp ce prețul energiei scumpe este cel care determină costul final.
Explicația tehnică ține de mecanismul de licitație cunoscut sub numele de „ordinul de merit”, prin care ofertele sunt acceptate în funcție de preț. Într-o licitație cu preț marginal unic, prețul pentru toate ofertele acceptate este stabilit de ultima ofertă necesară pentru a acoperi cererea totală. Dacă pentru satisfacerea consumului este necesară și o centrală pe gaze care oferă energie la un preț ridicat, aceasta va impune prețul întregii cantități tranzacționate în acea licitație, indiferent de cât de ieftine sunt celelalte surse.
Pentru a ilustra acest fenomen, Dumitru Chisăliță propune un scenariu ipotetic în care cererea este de 100 MWh. Într-un astfel de caz, un parc fotovoltaic ar putea oferi 40 MWh la 60 de euro/MWh, iar hidrocentralele ar putea furniza 40 MWh la 115 euro/MWh. Totuși, dacă o centrală pe gaze oferă restul de 20 MWh la 180 de euro/MWh, prețul întregii tranzacții va fi de 180 de euro/MWh. Astfel, producătorii de energie ieftină primesc același preț ridicat ca cel al producerilor de energie scumpă.
O altă problemă majoră identificată de AEI este separarea activităților de producție, proces început prin reorganizarea CONEL în anul 2000. Această structură a dus la crearea unor companii independente care își urmăresc propriile rezultate financiare și investiții, fără a mai avea un portofoliu integrat. Într-un sistem integrat, sursele ar putea avea roluri complementare pentru optimizarea costurilor, însă în prezent, fiecare producător acționează separat, ceea ce limitează capacitatea de a construi strategii comerciale care să beneficieze întregul sistem energetic.
Structura de costuri diferite între surse joacă, de asemenea, un rol crucial în stabilitatea prețurilor. În timp ce centralele pe gaze sau cărbunele implică costuri cu combustibilul și emisiile, sursele precum nuclearele sau hidrocentralele au cheltuieli de producție mult mai mici. Totuși, un producător cu costuri reduse, organizat într-o companie independentă, nu este obligat să vândă energia la un preț mic, ci va încerca să obțină un profit maxim, profitând de prețul marginal stabilit pe piață.
Evoluția pieței de energie din România este influențată de reglementările de separare a activităților, care au fost implementate pentru a asigura concurența, dar care au și efecte asupra optimizării sistemului. Prețul observat în tranzacțiile angro nu reflectă întotdeauna imediat factura finală a consumatorului, deoarece aceasta depinde și de contractele specifice încheiate între furnizori și clienți. Reformarea sectorului ar trebui, în opinia expertului, să prioritizeze transformarea resurselor interne în energie accesibilă pentru economie.