Prețurile ridicate ale energiei electrice plătite de consumatorii din România sunt rezultatul unei arhitecturi de piață specifice, conform explicațiilor oferite de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă. Deși țara dispune de resurse cu costuri de producție reduse, precum hidrocentralele și reactoarele nucleare, aceste avantaje economice nu se reflectă în facturile cetățenilor. Problema provine dintr-un model de organizare a societăților de producție care a fost implementat în urmă cu peste două decenii.
Problema a luat amploare încă din anul 2000, când s-a realizat reorganizarea CONEL și separarea activităților în societăți independente. Această restructurare a fragmentat fostul sistem integrat, transformând producția de hidroenergie și cea de termoenergie în companii cu interese comerciale proprii. În loc de un portofoliu integrat, unde sursele ieftine și cele scumpe gestionează riscurile împreună, România are acum entități care concurează pe o piață unde energia scumpă poate stabili prețul pentru întreaga ofertă.
Fragmentarea sistemului a dus la o separare a intereselor economice, în care fiecare producător urmărește propriul profit și propriile investiții. Dumitru Chisăliță subliniază că interesul producătorului de energie ieftină nu este reducerea prețului întregului sistem, ci obținerea unui preț optim pentru energia sa. Astfel, în timp ce producătorii de hidro sau nuclear beneficiază de prețuri ridicate, consumatorul final ajunge să plătească un preț influențat de sursa cea mai scumpă, deși o parte importantă a electricității provine din surse ieftine.
Un alt factor determinant este mecanismul european al ordinului de merit (merit order), prin care se formează prețul în funcție de costurile marginale. În acest sistem, toți producătorii care își oferă energia sunt remunerați la prețul ultimei centrale necesare pentru acoperirea cererii. Dacă ultima centrală necesară este una pe gaze, cu costuri mari, atunci și parcurile fotovoltaice sau hidrocentralele primesc același preț ridicat, chiar dacă costurile lor reale de producție sunt mult mai mici.
Dumitru Chisăliță consideră că modelul de organizare a societăților pe forme de energie este un aspect unic în lume care trage prețul în sus. România posedă o structură de producție diversificată, incluzând energie nucleară, hidro, eoliană și solară, însă această diversitate nu aduce competitivitate economică. Reformă a confundat concurența cu fragmentarea, ceea ce a dus la un sistem în care resursele țării nu se transformă într-o energie accesibilă pentru economie.
Sistemul energetic național depinde de un mix variat de surse, de la cele convenționale, precum cărbunele sau gazele naturale, până la cele regenerabile. În România, sectorul de producție nucleară este reprezentat de S.N. NUCLEARELECTRICA S.A., o entitate care contribuie la stabilitatea furnizării de electricitate la costuri relativ scăzute, într-un context în care diversitatea surselor este esențială pentru echilibrarea pieței de energie.