Ministerul Energiei a indicat faptul că România poate asigura necesarul de gaze naturale prin importuri realizate din direcția Ungariei și dinspre Bulgaria. Această strategie de aprovizionare se bazează pe utilizarea interconectărilor Szeged–Arad, precum și pe punctele Kardam–Negru Vodă și Giurgiu–Ruse. Conform datelor furnizate de autoritate, la data de 15 septembrie 2026, depozitele subterane de gaze naturale ale țării erau umplute în proporție de 76,66%, într-un context în care reglementările europene impun un prag de minimum 90%.
Instituția subliniază că activitatea de import de gaze naturale nu este gestionată direct de Ministerul Energiei, ci este efectuată de către societățile comerciale active pe piață. Furnizorii de energie au responsabilitatea de a asigura continuitatea aprovizionării clienților, având în acest sens libertatea de a-și dezvolta propria strategie și politică comercială. Această obligație de a furniza un serviciu public este reglementată prin Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, care stabilește cadrul de funcționare pentru operatorii de pe piață.
Sistemul de înmagazinare național dispune de șase depozite subterane, având o capacitate activă totală de 33,863 TWh pe ciclu de înmagazinare. Din această capacitate, Depogaz Ploiești, o filială a Romgaz, operează cinci depozite care reprezintă 90,54% din total, cu o capacitate de 30,709 TWh. Restul de aproximativ 9,5% este gestionat de Depomureș, care operează depozitul subteran de la Târgu Mureș, având o capacitate activă de 3,210 TWh pe ciclu. Capacitatea de injecție este de 267,750 GWh/zi, în timp ce extracția poate ajunge la 341,44 GWh/zi.
În ceea ce privește normele europene, Regulamentul (UE) 2017/1938 obligă statele membre să constituie stocuri de minimum 90% între 1 octombrie și 1 decembrie. Totuși, cadrul legal permite anumite flexibilități în situații dificile, precum o abatere de până la 10 puncte procentuale de la obiectiv. Există posibilitatea unor abateri suplimentare de cinci puncte pentru motive tehnice sau încă cinci puncte pentru condiții de piață nefavorabile, cu condiția ca securitatea aprovizionării Uniunii Europene să nu fie pusă în pericol.
Pentru gestionarea eventualelor crize, România utilizează două mecanisme principale de securitate. Primul este Planul de acțiuni preventive privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale, aprobat prin HG nr. 236/2025, care definește clienții protejați și proiectele de infrastructură. Al doilea este Planul de urgență pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale, aprobat prin HG nr. 847/2023, care stabilește procedurile pentru cele trei stări de criză: alertă timpurie, alertă și urgență, având scopul de a limita efectele perturbărilor asupra consumatorilor.
Securitatea energetică a României depinde de un mix între producția internă, stocurile din depozitele subterane și fluxurile de import. Monitorizarea constantă a nivelurilor de înmagazinare și respectarea reglementărilor europene sunt elemente critice pentru menținerea stabilității pieței. În contextul volatilității piețelor de energie, capacitatea de a utiliza interconectările regionale rămâne un pilon esențial pentru protecția clienților protejați în perioadele de presiune pe cererea de combustibil.