Sistemul Energetic Național (SEN) marchează o schimbare semnificativă prin începerea livrării primelor megavaturi-oră din noua centrală pe gaze naturale de la Mintia. Deși prima fază de sincronizare se desfășoară la o putere redusă, de doar 135 MW, proiectul urmează o etapă de creștere rapidă a capacității. Conform calendarului anunțat de Transelectrica, până la sfârșitul anului curent, capacitatea operațională a acestui complex va ajunge la pragul de 1.000 MW.
Integrarea acestui grup termo este critică pentru balanța energetică a României, având în vedere situația actuală a producției naționale. În prezent, SEN se confruntă cu o indisponibilitate temporară a unor unități de la Cernavodă, care durează de aproape două luni din cauza debitelor insuficiente de pe Dunăre pentru răcirea reactoarelor. În același timp, producția Hidroelectrica rămâne la niveluri reduse din cauza debitelor scăzute de pe râurile interioare și de pe Dunăre.
Noua termocentrală, dezvoltată de grupul irakian Mass Global pe amplasamentul vechii unități dezafectate, reprezintă o investiție de circa 1,4 miliarde euro. Tehnologia pe gaze cu ciclu combinat utilizată aici permite creșterea și scăderea accelerată a puterii, spre deosebire de grupurile vechi pe cărbune. Această capacitate de dispecerizare rapidă este esențială pentru acoperirea vârfului de consum de seară, momentul în care producția fotovoltaică scade la zero și cererea din rețea atinge valoarea maximă.
Operațiunile de la Mintia vor trebui să se adapteze unei piețe dominate de sursele regenerabile, care beneficiază de prioritate de preluare în rețea. În orele de amiază, când producția solară și eoliană este ridicată, prețul pe piața spot (PZU) scade, împingând sursele termo clasice în afara rentabilității. Centrala va reduce sarcina sau va vinde energia pe piețele la termen în aceste intervale, pentru a deveni resursa principală de echilibrare odată cu retragerea soarelui.
Urcarea capacității la 1.000 MW este anticipată ca o măsură de stabilizare a soldului comercial al României și de reducere a volatilității prețurilor. În contextul actual, România dispune de circa 2.000 MW instalați în baterii, însă este necesar un nivel de cel puțin 3.500 MW pentru a gestiona eficient cei 3.100 MW instalați în eolian și cei 5.000 MW dispecerizabili în fotovoltaic. Această capacitate de stocare este vitală pentru a evita importurile scumpe în orele de seară.
Evoluția securității energetice naționale este strâns legată de disponibilitatea unităților de bază și de capacitatea de stocare a energiei. În prezent, sistemul depinde de o balanță fragilă între producția regenerabilă variabilă și unitățile de bază, precum cele de la Cernavodă. Absența unor capacități de stocare suficient de mari forțează piața să importe energie la prețuri ridicate în perioadele de vârf de consum, când producția solară și eoliană este minimă.