Producția de gaze din proiectul Neptun Deep este preconizată să înceapă în prima jumătate a anului 2027, într-un moment critic pentru securitatea energetică europeană. Această etapă coincide cu implementarea interdicțiilor impuse de Uniunea Europeană asupra importurilor de gaze din Rusia. Conform unei analize semnate de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), România se află într-o fereastră strategică ce necesită o abordare de prioritate națională.
Uniunea Europeană a stabilit termene clare pentru închiderea accesului la resursele rusești. Pentru gazele lichefiate (GNL), inclusiv contractele pe termen lung, interdicția intră în vigoare la 1 ianuarie 2027. În ceea ce privește gazele transportate prin conducte, termenul limită este 30 septembrie 2027, cu posibilitatea unei amânări până la 1 noiembrie 2027, în cazul în care nu sunt îndeplinite țintele de umplere a depozitelor de stocare.
Analiza subliniază că România ar putea consolida o poziție puternică în sud-estul Europei prin combinarea producției proprii cu un portofoliu de gaze americane, capacități de transport și contracte regionale. Totuși, există riscul ca achizițiile de gaze fără clienți asigurați sau fără o evaluare a costurilor de transport să devină o obligație de plată. În acest scenariu, costurile achizițiilor ineficiente ar putea fi suportate direct de populație.
O problemă majoră identificată este preempțiunea statului asupra gazelor din Marea Neagră, aprobată prin legea 171/2026. Această legislație a fost menționată ca fiind un factor care a contribuit la dublarea prețului gazelor marfă în România. Dumitru Chisăliță avertizează că lipsa unor răspunsuri clare privind scopul achizițiilor — fie că este vorba de rezerve strategice, industrie sau echilibrarea pieței — transmite incertitudine într-o piață sensibilă.
În loc să utilizeze această oportunitate pentru a negocia finanțări pentru infrastructură și interconectări la nivelul Bruxelles-ului, România riscă să adopte o strategie limitată. Dacă abordarea se reduce doar la încasări imediate și combinații de portofoliu, țara ar putea rămâne un simplu furnizor de gaze ieftine la export și un cumpărător de gaze scumpe la import. O strategie credibilă ar trebui să includă diplomație, predictibilitate și dezvoltarea industriei.
Evoluția pieței gazelor în Europa este strâns legată de restructurarea fluxurilor de aprovizionare după conflictul din Ucraina. În contextul în care Uniunea Europeană forțează diversificarea surselor pentru a reduce dependența de Rusia, statele membre trebuie să își adapteze infrastructura de transport și capacitățile de stocare pentru a asigura stabilitatea prețurilor și a furnizării pe termen lung.