Peste 3.000 de locuri de consum de energie electrică, reprezentând clienți non-casnici precum companii comerciale și instituții publice, inclusiv primării, au trecut în regim de furnizor de ultimă instanță. Această situație a început să se instaleze de la începutul lunii noiembrie, după ce acești consumatori au rămas fără un furnizor concurențial. Conform legislației în vigoare, niciun consumator din România nu poate rămâne fără energie, motiv pentru care transferul către furnizorul de ultimă instanță desemnat de ANRE este automat.
Procedura de transfer implică o rotație a furnizorilor de ultimă instanță în funcție de luna curentă. În luna septembrie, acest rol a fost asumat de Electrica Furnizare, în timp ce în octombrie furnizorul a fost PPC. Pentru luna noiembrie, furnizorul de ultimă instanță desemnat este E.On Energie România. Volumul de energie estimat care urmează să fie preluat în acest regim de furnizare este de aproximativ 100 GWh pe an, deși durata rămânerii clienților în această stare nu este cunoscută.
Există mai multe motive pentru care mii de locuri de consum au ajuns în această poziție critică. O cauză principală este expirarea contractelor vechi fără ca furnizorii să ofere oferte noi sau fără ca clienții să accepte noile propuneri, deoarece prețurile din piață au crescut. De asemenea, este posibil ca furnizorii să nu reoferteze clienții, deși reprezentanți ai unor companii au declarat că se asigură ca aceștia să primească noile oferte înainte de expirarea contractelor actuale.
În cazul instituțiilor publice, situația poate fi cauzată de procedurile de licitație necesare pentru recontractare sau de faptul că prețurile actuale depășesc bugetele estimate anterior. Un client ajunge în regim de ultimă instanță fie pentru că nu a semnat un nou contract, fie pentru că nu a reușit să finalizeze procesul de recontractare cu un furnizor concurențial. Această lipsă de contracte noi forțează trecerea către furnizorul de ultimă instanță, cu implicații financiare directe.
Alimentarea în regim de ultimă instanță este costisitoare, deoarece prețul este, prin principiu, cel mai mare pe care îl poate plăti un client. Tariful se calculează după finalizarea lunii, bazându-se pe prețul mediu din piața pentru ziua următoare (PZU) adăugat la marja furnizorului, tarifele de rețea și taxele. Estimările indică faptul că prețul mediu lunar ar putea depăși 1.100 de lei/MWh, deoarece toate prețurile zilnice din octombrie au fost peste această valoare, fiind semnificativ mai mari decât ofertele comerciale.
Evoluția prețurilor la energia electrică și la alte resurse energetice rămâne un subiect de monitorizare constantă pentru stabilitatea bugetelor publice și a costurilor de producție. În contextul volatilității pieței, instituțiile și companiile trebuie să gestioneze cu atenție contractele de furnizare pentru a evita trecerea în regimul de ultimă instanță, care generează cheltuieli suplimentare pentru bugetul statului sau pentru companii.