Sectorul energiei regenerabile din Uniunea Europeană a înregistrat în al doilea trimestru al anului 2026 o pondere de 54,1% din totalul energiei electrice generate. Această cifră, raportată de Eurostat, indică o ușoară scădere a nivelului de regenerabilitate față de perioada analogă a anului 2025, când procentul de energie electrică provenită din surse verzi era de 54,3%. Această evoluție reflectă o ușoară variație în mixul energetic european în raport cu anul precedent.
Energia solară s-a impus ca principalul motor al generării de energie regenerabilă în cadrul Uniunii Europene, reprezentând 41,6% din totalul energiei electrice de acest tip. Această pondere a cunoscut o creștere semnificativă față de nivelul de 37,0% înregistrat în trimestrul al doilea al anului 2025. Această ascensiune a energiei solare subliniază o schimbare în structura de producție a energiei verzi în Europa.
În ceea ce privește restul surselor, energia eoliană ocupă a doua poziție ca importanță, deținând o cotă de 27,7% din totalul regenerabil. Energia hidroelectrică a contribuit cu 22,6% la mixul de energie regenerabilă din UE, în timp ce restul proporției a fost formată din combustibili regenerabili, cu un aport de 7,7%. O componentă minoră de 0,4% a fost reprezentată de sursele geotermale și alte surse de energie.
Performanțele naționale în domeniul energiei verzi variază considerabil între statele membre, Letonia liderând cu o pondere de 97,7%, bazată în principal pe hidroenergie și energie solară. Danemarca urmează cu un procent de 94,3%, axată în principal pe energia eoliană, urmată de Croația, care înregistrează 92,2% din energia produsă din surse regenerabile. Pe partea cealaltă, cele mai mici procente au fost înregistrate în Slovacia, cu 19,8%, Cehia, cu 20,9%, și Malta, cu 24,5%.
În contextul acestor date, România se poziționează peste media europeană a energiei regenerabile, având un procent care se apropie de pragul de 70%. Această performanță indică o integrare mai pronunțată a surselor verzi în mixul energetic național comparativ cu restul Uniunii Europene. Evoluția acestor indicatori este esențială pentru monitorizarea tranziției energetice și a securității de aprovizionare în regiune.
Sectorul energetic european rămâne un subiect de monitorizare atentă, având în vedere impactul deciziilor politice și economice asupra stabilității prețurilor. În perioada recentă, discuțiile privind stabilitatea financiară au fost marcate și de alte subiecte economice, precum suplimentarea limitelor de cheltuieli pentru compensările la energie sau monitorizarea riscurilor de rating pentru stat, elemente care pot influența climatul de investiții în infrastructura de energie.