Piața gazelor naturale din România traversează o perioadă de volatilitate majoră, caracterizată printr-o creștere semnificativă a cotațiilor de pe Bursa Română de Mărfuri (BRM). Conform datelor analizate, prețul gazelor a urcat de la un minim de 273,78 lei/MWh înregistrat pe 20 iulie 2026, până la un nivel de 511,18 lei/MWh la mijlocul lunii septembrie. Această evoluție a dus la aproape dublarea costului de achiziție într-un interval de doar două luni, afectând operatorii economici și consumatorii.
Deși presiunea asupra prețurilor s-a temperat ușor în ultimele zile, cotațiile se mențin în jurul valorii de 460 lei/MWh. Această realitate de piață este mult mai scumpă decât cea de la hub-ul de gaze de la Baumgarten Viena, unde tranzacțiile se realizează la aproximativ 75 euro/MWh, ceea ce echivalează cu circa 380 lei/MWh. Diferența de preț între România și hub-ul austriac este rezultatul unor factori structurali, logistici și de reglementare care influențează piața locală.
Un factor determinant al creșterii prețurilor este presiunea exercitată asupra constituirii stocurilor pentru sezonul rece. Autoritățile impun furnizorilor și producătorilor, precum Petrom și Romgaz, obligația de a achiziționa volume mari de gaze pentru umplerea depozitelor subterane. Această necesitate de a cumpăra cantități semnificative într-un interval limitat, de la luna aprilie până în prezent, stimulează artificial cererea pe BRM și contribuie la creșterea cotațiilor, indiferent de prețurile de pe bursă.
Lipsa lichidității și a diversității surselor de aprovizionare reprezintă alte motive pentru prețurile ridicate din România. Spre deosebire de hub-ul de la Baumgarten, care este o bursă lichidă cu numeroși participanți internaționali și acces la coridoare multiple de gaze, piața românească are un număr restrâns de jucători. România depinde în principal de producția internă și de un singur flux de import prin Bulgaria, de la Turcia, ceea ce favorizează fluctuațiile bruște.
În prezent, România a atins un grad de umplere a stocurilor de 81%, poziționându-se printre țările europene cu cele mai bune niveluri de rezervă. În comparație, Austria se află la un nivel de 68%. Deși consumatorii casnici beneficiază de plafonarea prețurilor impusă de stat până în martie 2027, creșterea costurilor de piață reprezintă o presiune care va afecta ulterior gospodăriile. Obligația de stocare este esențială după o iarnă dificilă care a golit depozitele.
Reglementările europene privind stocurile de gaze au impus niveluri minime de umplere pentru a asigura securitatea energetică. Pentru anul 2025, Comisia Europeană a cerut un nivel de 90%, în timp ce pentru anul 2026 cerința a fost redusă la un minim de 80%. Această politică de depozitare obligatorie este aplicată de statele membre pentru a preveni crizele de aprovizionare în perioadele de consum ridicat.