Producția mondială de biocombustibili este anticipată să înregistreze o creștere de aproape 70% până în anul 2030, comparativ cu nivelurile din 2025. Această evoluție este determinată de reacția principalelor state producătoare la criza energetică declanșată de războiul din Iran. Guvernele accelerează introducerea unor cote obligatorii mai mari pentru amestecul de biocombustibili în carburanți, încercând astfel să reducă dependența de resursele fosile pe fondul volatilității pieței globale de energie.
Țări precum Brazilia, China, India, Indonezia și Statele Unite, alături de Uniunea Europeană, au propus sau au adoptat deja cote sporite pentru amestecul de biocombustibili. Dacă toate aceste propuneri de la nivel guvernamental ar fi implementate integral, suprafața de teren necesară pentru cultivarea materiilor prime ar putea se dubla până în 2030 față de nivelul din 2023. Această expansiune ar necesita aproximativ 36 de milioane de hectare suplimentare, o suprafață comparabilă cu cea a Germaniei.
Autorii studiului realizat de Chatham House și Forest Stewardship Council avertizează că această dezvoltare accelerată generează riscuri semnificative asupra securității alimentare și a resurselor de apă. Viteza de majorare a cotelor ar putea depăși capacitatea de implementare a sistemelor de certificare și a mecanismelor de aplicare a reglementărilor. Există temeri că prioritizarea securității energetice pe termen scurt ar putea duce la o insecuritate alimentară sporită pe termen mediu, în special în cazul biocarburanților de prima generație.
Biocarburanții de prima generație, obținuți din porumb sau trestia de zahăr, concurează direct cu utilizările alimentare și pentru furaje. În schimb, biocarburanții de a doua generație sunt considerați avansați, fiind produși din reziduuri organice și deșeuri, precum uleiul alimentar uzat. Utilizarea materiilor prime de pe terenuri degradate ar putea contribui la refacerea solului, însă producția de prima generație tinde să aibă consecințe negative asupra utilizării apei și a securității alimentare.
Presiunea economică este accentuată de creșterea prețurilor la materiile prime. De la începutul conflictului din Iran, până la sfârșitul lunii februarie, prețul țițeiului a crescut cu aproape 40%, în timp ce prețurile la zahăr și porumb au urcat cu aproximativ 20%. Această scumpire a combustibililor fosili face biocombustibilii mai competitivi, dar în același timp pune o presiune suplimentară pe piețele agricole globale, afectând costurile de producție pentru alimente.
Instabilitatea piețelor de energie este strâns legată de conflictele geopolitice actuale. De exemplu, contextul regional este marcat de tensiuni precum atacurile rebelilor houthi din Yemen, care au necesitat sprijin logistic din partea Regatului Unit pentru aeronavele saudite. Aceste evenimente contribuie la volatilitatea prețurilor la energie și influențează deciziile guvernelor de a accelera tranziția către alternative precum biocombustibilii pentru a asigura stabilitatea economică.