Producția la nivel global de biocombustibili este anticipată să înregistreze o majorare de aproape 70% până în anul 2030, în comparație cu nivelurile raportate în 2025. Această evoluție este determinată de accelerarea cotelor obligatorii de amestec adoptate de principalele țări producătoare. Măsurile sunt luate ca răspuns la criza energetică declanșată de războiul din Iran, pe măsură ce autoritățile caută alternative la combustibilii fosili.
Țări precum Brazilia, China, India, Indonezia și SUA, împreună cu Uniunea Europeană, au propus sau au deja implementat cote obligatorii mai mari pentru biocombustibili. Această schimbare de politică energetică vine într-un context în care prețul țițeiului a crescut cu aproape 40% de la începutul conflictului din Iran, la sfârșitul lunii februarie. În același timp, prețurile la zahăr și porumb au înregistrat o creștere de aproximativ 20%.
Autorii studiului avertizează că implementarea integrală a acestor cote ar putea dubla suprafața de teren necesară pentru producerea materiilor prime până în 2030, față de nivelul din 2023. Această expansiune ar necesita o suprafață suplimentară de 36 de milioane de hectare, o dimensiune echivalentă cu suprafața țării Germania. Riscul major constă în faptul că cererea de materii prime ar putea depăși capacitatea de implementare a măsurilor de protecție a mediului și a sistemelor de certificare.
Există o preocupare majoră privind impactul biocombustibililor de prima generație, obținuți din culturi precum porumbul sau trestia de zahăr, asupra securității alimentare. Prioritizarea securității energetice pe termen scurt ar putea duce la o insecuritate alimentară sporită pe termen mediu, în special dacă apar fenomene meteorologice extreme. În contrast, biocarburanții de a doua generație, numiți și avansați, sunt produși din reziduuri organice și deșeuri, precum uleiul alimentar uzat.
Studiul a fost realizat de grupul de reflecție Chatham House, cu sediul la Londra, împreună cu organizația non-profit de certificare Forest Stewardship Council (FSC). Cercetătorii subliniază că producția de materii prime pentru biocarburânții de prima generație tinde să aibă consecințe negative asupra utilizării apei și a degradării terenurilor. Viteza de majorare a cotelor generează riscuri legate de planurile de utilizare a terenurilor și mecanismele de aplicare a reglementărilor existente.
Instabilitatea piețelor energetice globale este influențată de conflicte geopolitice majore, care afectează direct prețurile la resurse. În perioada recentă, tensiunile internaționale au creat un mediu economic volatil, în care crizele din regiuni precum Iran sau Ucraina au generat fluctuații semnificative ale costurilor de transport și de materii prime, forțând statele să își revizuiască politicile de aprovizionare și mixul energetic.