Proiectul Neptun Deep, dezvoltat în parteneriat între OMV Petrom și Romgaz, promite să schimbe radical profilul energetic al României începând cu anul 2027. Cu o investiție totală de aproximativ 4 miliarde de euro, acest proiect vizează exploatarea unui zăcământ estimat la 100 de miliarde de metri cubi. Prima moleculă de gaz este programată să intre în sistem în toamna anului 2027, moment în care producția națională ar putea fi dublată prin acest efort de foraj în Marea Neagră.
În prezent, România produce anual între 7,5 și 8 miliarde de metri cubi de gaz, în timp ce consumul intern oscilează între 11 și 12 miliarde de metri cubi. Din cauza acestui deficit, țara a fost nevoită să apeleze la importuri, care în anul 2025 au crescut cu 75% față de anul precedent, conform datelor Institutului Național de Statistică. La vârf, Neptun Deep va aduce o producție de 8 miliarde de metri cubi pe an, pe un interval de aproximativ zece ani, schimbând astfel balanța comercială.
Această creșcare va permite României să treacă din statutul de importator net în cel de exportator net pentru prima dată în peste un deceniu. Pe lângă beneficiile economice, proiectul oferă o oportunitate de poziționare regională prin coridorul BRUA și interconectările cu Republica Moldova, Bulgaria și potențial Ucraina. Estimările plasează contribuția proiectului la PIB la aproximativ 42 de miliarde de euro pe durata sa, cu circa 20 de miliarde de euro care ar putea ajunge direct în bugetul de stat.
Implementarea necesită însă o pregătire riguroasă a infrastructurii de transport pentru a gestiona volumul masiv de molecule. Conducta Tuzla-Podișor va avea rolul de a prelua gazul de la țărm și de a îl injecta în sistemul național, reprezentând un test major pentru capacitatea Transgaz. În acest context, construcția unei platforme la Saipem Karimun, în Indonezia, este o etapă critică, urmată de instalarea acesteia în Marea Neagră în anul 2026, pentru a asigura fluxul de gaz.
În ciuda beneficiilor, proiectul nu elimină riscurile legate de tranziția energetică sau de prețul gazului pentru consumatori. Prezența unei surse interne abundente poate crea presiunea de a amâna investițiile în energie nucleară sau regenerabile, deși gazul rămâne un combustibil fosil cu emisii. De asemenea, Romgaz și OMV Petrom vor vinde gazul la prețul pieței europene, ceea ce înseamnă că prețul local va depinde de evoluțiile pieței continentale, nu de producția internă.
Securitatea energetică a României rămâne dependentă de un mix de resurse, deoarece producția offshore este mai puțin flexibilă decât depozitele de stocare în perioadele de consum de vârf iarna. Deși proiectul oferă o poziție strategică în arhitectura energetică regională, vulnerabilitatea la cererea extremă de iarnă va necesita în continuare importuri marginale pentru echilibrarea sistemului național de distribuție.