Producția internă de gaze naturale și proiectul Neptun Deep sunt esențiale pentru securitatea energetică a României și a Europei, a declarat Răzvan Popescu, directorul general al Romgaz. În cadrul Conferinței Regionale Eurogas de la București, acesta a subliniat că gazul trebuie gestionat ca un activ strategic, având în vedere că producția internă europeană acoperă sub 10% din consumul total al continentului. România este cel mai mare producător de gaz natural, cu un volum de 10 miliarde de metri cubi.
Situația actuală a dependenței europene de importuri este, conform declarațiilor lui Răzvan Popescu, rezultatul politicilor energetice implementate în ultimii ani. Acesta a menționat că, după crizele prețului gazului natural și ale petrolului, conceptul de reziliență a fost înlocuit de cel de competitivitate, însă impactul asupra prețurilor rămâne vizibil. Europa a consumat peste 330 de miliarde de metri cubi de gaz în 2025, însă producția proprie nu reușește să satisfacă cererea, restul fiind acoperit prin importuri.
Proiectul Neptun Deep a fost invocat ca un exemplu de importanță strategică, fiind dezvoltat de Romgaz împreună cu OMV Petrom. Răzvan Popescu a precizat că investițiile în acest proiect sunt într-una dintre ultimele faze, cu scopul de a livra gaz european curat începând de anul viitor. Succesul financiar al companiei a fost confirmat și de răspunsul investitorilor la emisiunea de obligațiuni, care a înregistrat un bid-to-cover de peste 10 ori și un randament mai mic decât cel al statului român în euro.
Un obstacol major identificat de directorul general al Romgaz este timpul necesar pentru procesele de avizare, care pot întârzia proiectele onshore până la trei ani. Răzvan Popescu a criticat lipsa unui mecanism de tip „one-stop-shop” și birocrația care afectează atât forajele, cât și dezvoltarea infrastructurii de suprafață. Această lipsă de predictibilitate, combinată cu volatilitatea prețurilor de pe piața TTF, face estimarea rentabilității investițiilor pe termen lung extrem de dificilă pentru operatorii energetici.
Pe lângă barierele administrative, costurile de finanțare reprezintă un risc pentru viitoarele proiecte de investiții. Răzvan Popescu a avertizat că creșterea prețurilor la energie alimentează inflația, ceea ce poate forța băncile centrale să crească dobânzile. Ratele ridicate ale dobânzilor ar putea reduce lichiditatea pieței și ar putea duce la amânarea unor investiții necesare. În prezent, Romgaz alocă peste 200 de milioane de euro anual doar pentru menținerea producției din zăcămintele onshore mature.
Sectorul energetic românesc se confruntă cu provocări constante legate de stabilitatea pieței și reglementările interne. În timp ce consumatorii casnici sunt considerați protejați prin producția internă și prețuri reglementate, sectorul industrial rămâne expus la volatilitatea prețurilor europene. Companiile din domeniu trebuie să navigheze între competiția cu Asia pentru cargourile de LNG și necesitatea de a asigura investiții masive pentru a contracara declinul natural al producției onshore.