Rezerva strategică de petrol a Statelor Unite a înregistrat o scădere semnificativă, ajungând la un nivel minim de 283,8 milioane de barili. Conform celor mai recente date furnizate de Departamentul de Energie, această cifră reprezintă cel mai scăzut nivel de stocuri de petrol din această regiune de octombrie 1982 încoace. Această evoluție marchează o perioadă de volatilitate pentru rezervele guvernamentale americane, care au început să testeze pragurile de siguranță operațională.
Reducerea actuală a stocurilor este rezultatul unei acțiuni coordonate de eliberare a petrolului, inițiată în luna martie. Președintele Trump a autorizat eliberarea a 172 de milioane de barili, ca parte a unui plan mai amplu de 400 de milioane de barili, implicând 32 de țări membre ale Agenției Internaționale a Energiei (AIE). Livrările au pornit în aproximativ o săptămână de la decizie și au fost estimate să dureze în jur de 120 de zile.
Administrația a oferit garanții privind refacerea acestor stocuri, promițând reatragerea a aproximativ 200 de milioane de barili într-un interval de un an, fără a genera costuri pentru contribuabili. Din această reducere totală de stocuri, aproximativ 133 de milioane de barili sunt structurate sub formă de schimburi (swaps) cu companiile Shell, Vitol și Trafigura. Aceste entități au contractat returnarea a 1,25 barili pentru fiecare baril primit, cu livrări programate pentru începutul anului viitor.
Situația actuală pune presiune pe limitele legale și operaționale ale rezervelor. Deși legea federală stabilește un minim operațional de 252,4 milioane de barili, pragul general acceptat pentru a asigura procesarea eficientă a petrolului este situat între 250 și 300 de milioane de barili. Ben Cahill, analist în domeniul energiei la Consiliul Atlantic, a avertizat că aceste eliberări pot deveni o mișcare auto-destructivă dacă piața percepe că opțiunile de intervenție devin tot mai limitate.
Analistul Saul Kavonic de la MST Marquee a descris această dependență de stocuri ca fiind o viață bazată pe un card de credit al pieței petroliere. Fluxurile prin Strâmtoarea Hormuz sunt menținute la aproximativ o treime din nivelurile de dinaintea războiului, fapt ce a influențat prețurile. Utilizarea stocurilor, și nu o ofertă nouă de petrol, a contribuit la menținerea cotației Brent sub pragul de 110 dolari în cea mai mare parte a crizei actuale.
Gestionarea rezervelor strategice de petrol este un instrument cheie pentru stabilitatea piețelor energetice globale și pentru controlul inflației prin influențarea prețurilor combustibililor. În perioade de tensiuni geopolitice, aceste stocuri sunt utilizate pentru a compensa fluctuațiile de ofertă, însă reducerea lor sub pragurile de siguranță poate amplifica incertitudinea economică și volatilitatea cotațiilor petroliere pe termen lung.