Capacitatea de stocare a energiei electrice din România a înregistrat o creștere semnificativă, ajungând la 1.162 MW putere instalată și 2.312 MWh capacitate de stocare la data de 1 octombrie. Datele furnizate de Transelectrica arată o evoluție rapidă față de martie 2025, când valorile erau de doar 137,2 MW și 269 MWh. În prezent, sistemul național dispune de 55 de grupuri de stocare, unele fiind unități independente, în timp ce altele sunt integrate direct în centralele care produc energia.
Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, subliniază că, deși bateriile pot reduce prețurile în perioadele de vârf și pot valorifica surplusul de energie regenerabilă, acestea implică costuri suplimentare. Expertul precizează că procesul de stocare nu generează energie nouă, ci doar mută energia în timp, ceea ce implică pierderi tehnice și investiții care trebuie amortizate. Dacă dimensionarea sau amplasarea acestor unități nu este realizată corect, impactul financiar poate ajunge direct la facturile consumatorilor.
Analiza lui Dumitru Chisăliță include un model de calcul pentru o baterie cu o investiție de 1 milion de lei, care livrează 1 MWh pe ciclu, având un randament de 85%. În scenariul cu 250 de cicluri pe an și un cost de încărcare de 200 de lei/MWh, costul minim al energiei livrate este de 635 de lei/MWh. Totuși, dacă utilizarea scade la doar 100 de cicluri anual, costul minim crește drastic la 1.819 lei/MWh, depășind cu 25% prețul mediu de vânzare către consumatorii casnici, estimat la 1.450 de lei/MWh.
Există trei riscuri majore identificate în acest proces de dezvoltare a capacităților de stocare. Acestea vizează construirea unor capacități excesiv de mari bazate pe diferențele actuale de preț, alegerea unor amplasamente care pot accentua congestiile din rețea și transferarea investițiilor nerentabile către public prin tarife sau scheme de sprijin. Dumitru Chisăliță susține că România trebuie să prioritizeze economia de bani în sistem, nu doar numărul de MW de baterii instalați pe teritoriul țării.
În comparație cu alte piețe regionale, România rămâne în urma Bulgariei în ceea ce privește capacitatea de stocare prin baterii. În luna septembrie, Bulgaria deținea aproximativ 5,7 GW de putere instalată în astfel de sisteme, o valoare de aproape cinci ori mai mare decât cea raportată în România. Această discrepanță evidențiază nivelul diferit de dezvoltare al infrastructurii de stocare între cele două țări vecine, în contextul tranziției energetice regionale.
Dezvoltarea capacităților de stocare este strâns legată de integrarea surselor regenerabile în rețea, un proces care necesită o gestionare atentă a stabilității sistemului. În România, proiecte de infrastructură energetică, precum parcul eolian VIFOR de 192 MW pus în funcțiune de Rezolv Energy, contribuie la diversificarea mixului energetic. Totuși, eficiența acestor noi capacități de producție depinde în mod critic de capacitatea rețelei de a absorbi și stoca energia produsă.