Intenția autorităților de a prelungi măsurile anticriză de pe piața carburanților până la 31 martie 2027 ridică semne de întrebare privind echitatea dintre operatorii economici. O analiză publicată de Săptămâna Financiară avertizează că actualul mecanism de plafonare a adaosurilor comerciale riscă să avantajeze marile companii petroliere integrate vertical. În același timp, distribuitorii independenți ar putea fi puși într-o situație de vulnerabilitate financiară din cauza tratamentului legislativ diferențiat.
Problema centrală derivă din Legea nr. 162/2026, care reglementează intervenția statului pe piața țițeiului și a produselor petroliere până la 31 octombrie 2026. Această lege prevede limitarea adaosurilor comerciale medii pentru benzină și motorină, folosind ca referință nivelurile din 2025. Totuși, legislația conține excepții care permit activităților de rafinare și primei vânzări de produse petroliere, inclusiv a celor importate, să nu fie supuse acestui plafonare a marjelor.
Această structură legislativă creează un avantaj pentru grupurile petroliere care controlează atât producția sau importul, cât și distribuția prin propriile rețele. Aceste companii pot obține marje mai mari în segmentele exceptate de la plafonare, compensând astfel eventualele adaosuri comerciale mai mici aplicate la benzinăriile lor. În schimb, distribuitorii care nu dețin rafinării și depind de furnizori externi nu au această flexibilitate de a-și gestiona profitabilitatea pe mai multe etape.
Analiza subliniază riscul fenomenului de „margin squeeze”, adică comprimarea marjei comerciale, pentru operatorii independenți. Aceștia cumpără carburanți pe piața angro la prețuri care includ deja marjele furnizorilor, fiind ulterior obligați să respecte limitele de adaos comercial impuse de lege. O reducere prelungită a profitabilității poate limita capacitatea acestor companii de a investi în rețele sau de a face față presiunilor financiare, afectând supraviețuirea lor pe piață.
Pe termen lung, această dinamică ar putea duce la o creștere a gradului de concentrare a pieței de carburanți din România. Dacă numărul de distribuitori independenți scade, presiunea concurențială ar putea fi diminuată, ceea ce ar putea influența prețurile plătite de consumatori. Deși marile grupuri pot oferi prețuri competitive pe termen scurt, o piață dominată de un număr redus de operatori reduce alternativele disponibile pentru clienți.
Intervenția statului pe piața energiilor este menită să protejeze economia și populația în perioadele de volatilitate a prețurilor. În România, deciziile privind taxarea și reglementarea produselor petroliere sunt adesea în discuție, în contextul unor politici europene privind taxele pe carbon. Totuși, eficiența măsurilor de protecție depinde de menținerea unui echilibru între controlul prețurilor și asigurarea unei concurențe echitabile între toți participanții la lanțul de aprovizionare.