România dispune de proiecte energetice cu o capacitate de peste 3.500 MW aflate în curs de autorizare, însă dezvoltarea producției și a sistemelor de stocare depinde direct de investițiile în rețelele de transport și distribuție. Aceste aspecte au fost principalele teme ale dezbaterii „Argument pentru Energie”, organizată pe 8 octombrie de platforma „Argument pentru România”. Participanții au discutat necesitatea unor reguli fiscale predictibile și a unei strategii pe termen lung pentru sectorul energetic.
Secretarul de stat în Ministerul Energiei, Cristian Bușoi, a avertizat că Uniunea Europeană și România se pregătesc de o iarnă și o primăvară cu prețuri mari la energie. Conform evaluărilor unor experți independenți, este posibilă o creștere a costurilor de 20-25%. Bușoi a subliniat că aceste creșteri reduc competitivitatea marilor consumatori industriali, pun presiune pe locurile de muncă și generează un efect de inflație care afectează puterea de cumpărare.
Secretarul general ANRE, Mircea Man, a indicat că, deși există peste 3.500 de megawați la autorizare și peste 600 de solicitări, investițiile în Transelectrica și în rețelele de distribuție sunt esențiale. În același timp, el a observat că România are un consum scăzut la energia electrică și gaz, ceea ce reflectă starea actuală a economiei. Soluția pentru gestionarea noilor proiecte rămâne direcționarea de capital către infrastructura de rețele.
Virgil Popescu a propus o schimbare legislativă pentru a stimula prosumatorii, permițându-le să vândă energia la prețul orar. Această măsură i-ar motiva pe aceștia să investească în stocare, păstrând energia produsă ziua pentru a o vinde seara. Popescu a argumentat că, prin acest mecanism de piață, ar exista un stimulent natural pentru utilizarea bateriilor, fără a mai fi necesare investiții de la buget sau linii de credit dedicate.
Alina Arsani, din cadrul Energy Policy Group, a estimat că investițiile necesare pentru rețelele de transport se ridică la 6,8 miliarde de euro până în anul 2030. Ea a menționat că gospodăriile din România plătesc de 4,3 ori mai mult pentru o unitate de energie electrică față de gazul natural, ceea ce poate încetini procesul de electrificare. Accelerarea acestui proces va pune o presiune suplimentară atât pe rețelele de transport, cât și pe cele de distribuție.
Sectorul energetic român se confruntă cu o lipsă de continuitate legislativă și strategică, fenomen care afectează atragerea capitalului pe termen lung. Proiectele de infrastructură majoră necesită decizii tehnice și economice pe perioade de 10-20 de ani, depășind mandatele politice actuale. Fără o strategie aplicată consecvent, riscul de a rămâne în urmă față de capacitățile de stocare ale unor vecini, precum Bulgaria, rămâne ridicat.