România pune la cale o extindere masivă a infrastructurii de transport electric pentru perioada 2026-2035, vizând consolidarea securității energetice naționale. Planul de dezvoltare cuprinde 117 lucrări majore în rețeaua de transport, acoperind modernizarea liniilor, digitalizarea sistemului și extinderea capacităților de transport. Această strategie este esențială pentru integrarea cantităților tot mai mari de energie regenerabilă, precum cea produsă de parcurile eoliene și fotovoltaice, într-un context de creștere a producției de energie verde.
Deși gradul de interconectare al sistemului electric românesc a ajuns la 18,5% în 2024, depășind pragul european de 15%, există limitări tehnice semnificative. Monitorizările efectuate în 2025 indică faptul că România nu a reușit să îndeplinească obiectivul de a pune la dispoziția schimburilor transfrontaliere cel puțin 70% din capacitatea elementelor critice. Această situație afectează în mod direct capacitatea de tranzacționare la granițele cu Bulgaria și Ungaria, unde congestiile și limitările tehnice restricționează utilizarea completă a legăturilor existente.
Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a solicitat Transelectrica să prezinte, în termen de 30 de zile, un program de accelerare a proiectelor de interconectare rămase în urmă. Obiectivul este de a reduce blocajele care limitează fluxurile de energie între state. Printre soluțiile propuse se numără utilizarea tehnologiilor de determinare dinamică a capacității de transport și implementarea unor conductoare capabile să opereze la temperaturi mai ridicate, pentru a transporta mai multă energie fără a construi imediat noi trasee.
Unul dintre punctele strategice ale acestui proces este finalizarea inelului național de 400 kV, o infrastructură vitală pentru siguranța și flexibilitatea sistemului. Din totalul proiectelor planificate, opt au statut european, printre care se numără dezvoltarea interconectării cu Ungaria și proiectul de rețea inteligentă CARMEN. Aceste investiții sunt menite să faciliteze atât importurile rapide de energie în momentele de vârf, cât și exporturile de surplus energetic, asigurând un echilibru între producția internă și cererea de consum.
Capacitatea de schimb transfrontalier este esențială pentru flexibilitatea sistemului în perioadele de vârf de consum sau în cazul unor avarii tehnice. O infrastructură robustă permite importul de electricitate atunci când producția internă scade, dar facilitează și exportul de energie produsă de sursele regenerabile. George Niculescu, președintele ANRE, a subliniat că scopul nu este doar atingerea unor praguri europene, ci creșterea reală a capacității de schimb pentru a asigura o rezervă de flexibilitate în perioadele critice.
Evoluția infrastructurii energetice naționale este susținută și de alte proiecte de stocare a energiei, necesare pentru gestionarea fluxurilor variabile. În acest context, Hidroelectrica a semnat un contract pentru instalarea unui sistem de stocare la Porțile de Fier II, un proiect de peste 400 MWh. Această investiție de aproape 300 de milioane de lei reprezintă un pas important în dezvoltarea capacităților de stocare în baterii, completând eforturile de modernizare a sistemului energetic național.