Sectorul energetic din România traversează un moment de criză declarată, caracterizat de decizii luate pe termen scurt și o lipsă de predictibilitate sistemică, conform declarațiilor Silvia Vlăsceanu. Directoarea executivă a Asociației Producătorilor de Energie Electrică – HENRO a subliniat că încercările de a rezolva problemele de pe o zi pe alta nu produc rezultate durabile. Această abordare de tip „pompieristic” afectează stabilitatea necesară pentru funcționarea corectă a întregului sistem energetic național.
Silvia Vlăsceanu a menționat că instabilitatea politică și reorganizarea sistemului energetic au contribuit la situația actuală, fără a indica responsabili direcți. Ea a explicat faptul că specialiștii din sector nu sunt întotdeauna sursa dificultăților, ci deciziile luate de-a lungul anilor. În opinia sa, sectorul are nevoie de o stabilitate reală și de intervenții limitate, evitând măsurile de tip „cârpă” luate în cazuri-limită, care nu funcționează în acest domeniu.
O problemă majoră este reprezentată de creșterea surselor intermitente, care afectează modelul de piață și formarea prețului. Silvia Vlăsceanu a precizat că România nu poate implementa un model propriu, fiind parte dintr-o piață interconectată. În prezent, România are o capacitate de aproximativ 1,2 gigawați instalati la un milion de locuitori, însă statistica europeană sugerează că un mix echilibrat ar necesita circa 2,6 gigawați pentru a asigura confortul consumatorilor și al industriei.
Investițiile trebuie să fie realizate concomitent în toate segmentele, nu doar în producție, pentru a evita blocajele tehnice. Silvia Vlăsceanu a avertizat că dezvoltarea surselor regenerabile trebuie să fie însoțită de investiții în transport și distribuție. Deși costurile pentru fotovoltaice au scăzut de la două milioane de euro pe megawatt la aproximativ 500.000 de euro, costurile altor echipamente, precum transformatoarele, au crescut semnificativ pe măsură ce cererea pentru acestea a accelerat.
Capacitățile de producție trebuie să fie complementare, deoarece sursele intermitente se dezvoltă mult mai rapid decât gazele naturale, cărbunele, hidro sau nuclearul. Silvia Vlăsceanu a subliniat că este o eroare să scoatem din funcțiune anumite capacități fără a avea alternativele pregătite. Dacă investițiile nu acoperă toate componentele rețelei, dezvoltarea surselor regenerabile rămâne ineficientă din cauza costurilor ridicate și a necesarului de infrastructură de suport.
Evoluția pieței energetice este marcată de o transformare a mixului de producție, unde sursele regenerabile câștigă teren în detrimentul celor clasice. În contextul actual, extinderea rețelelor de transport este o necesitate pentru a gestiona creșterea producției de energie regenerabilă și a sistemelor de stocare. Această modernizare a infrastructurii este esențială pentru a menține echilibrul între cererea de energie și capacitatea de distribuție a rețelelor naționale.