Investițiile în stocarea energiei electrice prin tehnologia bateriilor sunt necesare pentru gestionarea vârfurilor de consum, însă nu pot rezolva lipsa producției, susține Teofil Mureșan. Omul de afaceri estimează că stocarea întregului consum mediu de electricitate al României pentru o singură zi ar necesita investiții de aproximativ 25 de miliarde de euro. Această sumă este considerată imensă și nu ar fi utilă în perioadele fără surplus de energie, cum este iarna.
Teofil Mureșan subliniază că tehnologia stocării în baterii este potrivită pentru gestionarea vârfurilor zilnice de consum, dar are o durată de viață relativ redusă. Acesta argumentează că reducerea prețurilor la energie depinde de creșterea producției și de echilibrul dintre cerere și ofertă la nivel regional. O evaluare realistă a costurilor și a capacităților de producție este esențială pentru orice dezbatere privind prețul energiei.
În ceea ce privește prețurile, Teofil Mureșan explică faptul că piețele de electricitate și gaze naturale sunt interconectate fizic și comercial la nivel regional. Chiar dacă România va deveni cel mai mare producător de gaze naturale din regiune, acest lucru nu garantează automat prețuri mai mici decât cele din țările vecine. Prețul produselor scade doar dacă oferta este mai mare sau egală cu cererea în întreaga regiune.
Dezvoltarea unor noi capacități de producție este impusă de creșterea cererii, însă proiectele energetice implică investiții inițiale foarte mari și riscuri de reglementare. Teofil Mureșan menționează că aceste proiecte sunt greu bancabile și au perioade lungi de recuperare a capitalului. El sugerează că implicarea statului în structura financiară a investițiilor ar putea ajuta la reducerea riscurilor și a costurilor, având în vedere natura strategică a energiei.
Analiza mixului energetic trebuie să includă costurile de operare, durata de viață și capacitatea de funcționare continuă a fiecărei tehnologii. Teofil Mureșan precizează că energia regenerabilă este cea mai ieftină, dar nesigură, în timp ce cea din gaz este sigură și reglabilă, dar mai scumpă. Hidroenergia este considerată foarte bună, însă principalele amplasamente au fost deja valorificate, iar energia nucleară are cele mai mari costuri de investiție inițială.
Evoluția piețelor de energie din Europa este strâns legată de securitatea regională și de capacitatea de a gestiona fluctuațiile de cerere. În contextul actual, stabilitatea prețurilor depinde de un mix diversificat care să combine sursele cu costuri de operare diferite. Planificarea pe termen lung trebuie să echilibreze sursele ieftine, dar intermitente, cu cele stabile, care necesită însă capital masiv pentru construcție.