Germania a devenit a treia țară europeană care publică o strategie națională pentru eliminarea treptată a combustibililor fosili, alături de Franța și Țările de Jos. Berlinul vizează accelerarea dezvoltării energiei regenerabile și a electrificării transportului, având ca obiectiv final renunțarea la combustibilii fosili până în anul 2045. Această mișcare europeană este influențată și de contextul securității energetice, marcat de presiunile asupra prețurilor la petrol și gaze cauzate de războiul din Orientul Mijlociu.
În acest context, Franța și-a stabilit termenul de năm 2050, cu ultimele două centrale pe cărbune de pe teritoriul său urmând să fie închise până în 2027. Țările de Jos au prezentat, de asemenea, un plan de tranziție, deși acesta nu stabilește o dată obligatorie pentru eliminarea completă a combustibililor fosili. Europa se confruntă cu necesitatea de a construi infrastructura necesară pentru a înlocui sursele actuale fără a compromite stabilitatea sistemelor energetice naționale.
România urmează un calendar de eliminare a cărbunelui stabilit prin PNRR, cu o țintă de finalizare a procesului până în anul 2032. Conform datelor furnizate de Comisia Europeană, în cadrul reformelor asumate prin acest plan, România a dezafectat deja o capacitate de 1.695 MW de pe cărbune. Totuși, deși producția pe bază de cărbune și lignit urmează să fie eliminată treptat, rămâne o problemă majoră ritmul de înlocuire a acestor capacități retrase.
Evaluările Comisiei Europene indică faptul că, deși termenul de 2032 este stabilit, traiectoria intermediară după anul 2025 nu este descrisă suficient de clar în planurile românești. Această lipsă de claritate este critică într-un sistem energetic unde producția trebuie să fie disponibilă și în momentele în care energia solară sau eoliană nu poate acoperi cererea. Planurile europene, precum REPowerEU, subliniază necesitatea dezvoltării simultane a capacităților regenerabile și a sistemelor de stocare.
Comisia Europeană avertizează că România se confruntă cu obstacole în dezvoltarea energiei regenerabile, printre care procedurile de autorizare și incertitudinea legislativă. De asemenea, este necesară realizarea unor investiții suplimentare în rețeaua electrică pentru a susține tranziția. În prezent, dependența de combustibili fosili contribuie la menținerea unor prețuri ridicate pe piața de electricitate, creând o dilemă între obiectivele de mediu și securitatea energetică.
Tranziția energetică europeană implică nu doar închiderea centralelor, ci și o transformare structurală a rețelelor de distribuție. Planurile de la nivelul Uniunii Europene impun o creștere puternică a capacităților regenerabile pentru a compensa pierderile de producție din sectorul cărbunelui. Succesul acestui proces depinde de capacitatea statelor de a asigura un flux constant de energie, indiferent de condițiile meteorologice care afectează sursele intermitente.