Piața europeană de energie electrică a trecut prin două faze distincte la mijlocul lunii septembrie 2026, oferind un semnal de avertizare privind vulnerabilitatea tranziției energetice. Pe 14 septembrie, prețurile au atins niveluri ridicate, cauzate de o suprapunere a factorilor care au afectat Germania, epicentrul crizei. În seara zilei de 14 septembrie, producția eoliană germană era de aproximativ 4,4 GW (2,36 GW onshore și 2,08 GW offshore), în timp ce centralele pe lignit produceau 11,85 GW, cele pe gaze 8,68 GW, iar cele pe huilă 5,55 GW.
Această configurație a transformat sistemul german într-unul dependent de combustibili fosili și importuri într-un moment critic. Gazul european a depășit 83 euro/MWh, ceea ce a dus la un cost marginal semnificativ. Pentru o centrală cu randament de 50-55%, costul combustibilului poate ajunge la 151 euro/MWh, iar după adăugarea certificatelor de CO2 și a costurilor de operare, acesta poate depăși 220-270 euro/MWh. În acest context, prețul intervalului a fost stabilit de ultima ofertă necesară pentru acoperirea cererii, atingând valori de 740 euro/MWh.
Șocul a fost regional. Franța a depășit 214 euro/MWh, sudul Suediei a ajuns la 270 euro/MWh, iar Danemarca la 258 euro/MWh. Polonia, Cehia, Slovacia și Ungaria s-au situat în jurul valorii de 250 euro/MWh. România a importat acest șoc, prețul scăzând de la 238 la aproximativ 190 euro/MWh, rămânând însă mai scumpă decât Bulgaria și Grecia. România a funcționat ca zonă de tranzit între energia mai ieftină din sud și deficitul din Europa Centrală, evidențiind lipsa de flexibilitate internă și de stocare.
Pe 15 septembrie, prețurile au scăzut brusc, în principal datorită îmbunătățirii prognozei eoliene și a modificării condițiilor meteorologice. În Europa Centrală și de Est, scăderea a fost de 20-30%, în timp ce în nordul Scandinaviei reducerile au fost de 50-70%. Scăderea prețurilor nu a fost cauzată de construcția de noi capacități sau de ieftinirea gazului, ci de reducerea sarcinii reziduale prin creșterea producției regenerabile.
Evenimentele subliniază că Europa nu se confruntă cu o lipsă de capacitate instalată, ci cu o insuficiență a capacității ferme și flexibile. Investițiile masive în energie dependentă de vreme nu au fost însoțite de o dezvoltare proporțională a stocării și a managementului consumului, lăsând piața vulnerabilă în momentele când vântul și soarele nu livrează.