Europa traversează o perioadă de vulnerabilitate energetică majoră în pragul sezonului rece, fiind expusă unor dificultăți semnificative în ceea ce privește aprovizionarea cu gaze naturale. Stocurile europene se confruntă cu presiuni fără precedent, iar dinamica pieței reflectă o criză structurală profundă la nivelul Uniunii Europene. Această situație este agravată de gâtuirea fluxurilor strategice dinspre Orientul Mijlociu și de costurile ridicate ale utilizării gazului natural lichefiat (GNL) provenit din Statele Unite.
Germania, cea mai mare economie a Europei, se află într-o poziție critică, având rezerve insuficiente care amenință stabilitatea întregii piețe comunitare. În tot sezonul cald, țara nu a reușit să își umple depozitele suficient, atingând un grad de umplere de doar 56%, cel mai mic nivel dintre toate marile economii. Acest deficit cronic de gaze poate declanșa un efect de domino, generând o competiție acerbă pe piața en-gros și influențând cotațiile bursiere la nivel continental.
Prețurile gazului au ajuns la cel mai înalt nivel din 2022, de la începutul războiului din Ucraina, chiar și în condiții de temperaturi moderate. În perioadele de ger, cererea va atinge niveluri maxime, moment în care presiunea asupra prețurilor va deveni și mai vizibilă. Pe lângă pierderea surselor rusești și caspice, Europa se confruntă acum cu pierderea aproape totală a sursei din Orientul Mijlociu, rămânând dependentă de GNL american, gazul din nordul Africii și livrările din Norvegia.
În acest context, România dispune de o poziție relativ mai stabilă față de vecinii europeni, datorită mixului energetic actual. Producția internă, asigurată de zăcăminte onshore gestionate de Romgaz și Petrom, oferă un flux constant de 23-24 milioane mc zilnic. De asemenea, depozitele de înmagazinare subterană sunt la 76% din capacitate, urmând ca, în ritmul actual, să depășească pragul de 90% de umplere la data de 31 octombrie, la începutul sezonului rece.
Importurile românești sunt realizate în principal prin Bulgaria, de unde vin gaze din Turcia, formând un amestec de gaze rusești și din Caspia. Deși România este conectată prin interconectoare cu majoritatea vecinilor, fluxul principal de import provine prin rutele de la Kardam/Negru Vodă sau Ruse/Giurgiu. Există și posibilitatea utilizării GNL-ului american, regazeificat în porturile grecești, ca alternativă în cazul unor sincope severe de aprovizionare, deși acest gaz este mult mai scump.
Evoluția piețelor de energie indică faptul că iarna 2026-2027 ar putea fi cea mai dificilă din punct de vedere al aprovizionării cu gaze, petrol și electricitate. Aceasta ar putea depăși dificultățile întâmpinate în perioada 2022-2023, când prețurile au explodat imediat după invazia Rusiei în Ucraina. Provocarea actuală nu constă doar în preț, ci în disponibilitatea propriu-zisă a volumelor necesare pentru încălzire și producție industrială.