Programul de Guvernare al viitoarei administrații trebuie să prioritizeze analiza modului în care resursele țării sunt utilizate pentru a genera valoare economică. Dumitru Chisăliță, președintele AEI, avertizează că România se confruntă cu o stagnare a productivității resurselor, fapt ce limitează capacitatea economiei de a combate sărăcia. Discuția trebuie să se concentreze pe identificarea cauzelor ineficienței, precum managementul deficitar sau tehnologiile învechite, pentru a trece de la subvenționarea efectelor la modernizarea structurală.
Conform datelor Eurostat, productivitatea resurselor în România a stagnat de la anul 2000 până în 2025, raportând aceeași valoare economică pe kilogram de materiale consumate. Această evoluție contrastează puternic cu media Uniunii Europene, care a înregistrat o creștere de aproximativ 50% în aceeași perioadă. În timp ce alte țări au progresat semnificativ, România a revenit practic la punctul de plecare din anul 2000, ne reușind să desprindă creșterea PIB-ului de consumul de materiale.
Un aspect critic vizează modul în care statul gestionează resursele naturale, de la gaze și păduri până la terenurile agricole și resursele minerale. Dumitru Chisăliță argumentează că un inventar al resurselor nu reprezintă prosperitate dacă nu există o strategie de prelucrare, proiectare și comercializare care să păstreze valoarea în țară. Guvernul trebuie să determine ce exportă ca materie primă brută și ce importă ulterior, pentru a identifica verigile de producție lipsă.
Eficiența investițiilor publice și a fondurilor europene trebuie evaluată prin prisma rezultatelor economice reale, nu doar prin absorbția bugetară. Investițiile ar trebui să fie judecate în funcție de capacitatea lor de a reduce costurile de producție, de a economisi energie sau de a crea capacități competitive. În acest context, sprijinul public pentru industrie trebuie condiționat de modernizare și de rezultate verificabile, evitând finanțarea repetată a unor vulnerabilități economice existente.
Sectorul energetic trebuie integrat în această strategie prin analiza valorii adăugate obținute de întreprinderi din energia consumată. Obiectivul principal trebuie să fie producția competitivă, care să genereze venituri și locuri de muncă sustenabile, nu doar reducerea consumului prin închiderea unor activități industriale. O creștere reală a capacității economice este singura modalitate de a susține salarii mai mari și servicii publice de calitate fără a recurge la subvenții nesfârșite.
Indicatorul productivității resurselor, utilizat de Eurostat, măsoară PIB-ul real raportat la consumul intern de materiale. Acest calcul include materialele extrase intern, la care se adaugă importurile și se scad exporturile. Această metodologie oferă o imagine clară asupra eficienței cu care o economie transformă inputurile materiale în valoare economică finală, fiind un instrument esențial pentru monitorizarea performanței macroeconomice în raport cu standardele europene.