Economistul Christian Năsulea a analizat decizia agenției S&P Ratings de a menține România pe ultima treaptă a categoriei recomandate investițiilor, după ce Fitch și Moody's au emis evaluări similare. Analiza subliniază faptul că interesul principal al agențiilor de rating nu este stabilitatea politică a unui guvern cu puteri depline, ci capacitatea statului de a-și plăti datoriile, de a refinanța împrumuturile și de a atrage noi finanțări pe piețele externe.
Conform expertizei oferite de Christian Năsulea, menținerea ratingului a fost posibilă deoarece guvernul interimar, condus de Bolojan, oferă o anumită predictibilitate creditorilor. În cazul în care criza politică ar întârzia adoptarea Legii bugetului pentru anul următor, datoriile pot fi achitate folosind bugetul anului 2026, prin cheltuirea lunară a unei fracțiuni de 1/12 din acesta. Calculele sale indică faptul că această metodă nu va afecta procesul de reducere a deficitului bugetar.
Totuși, economistul avertizează că această soluție de avarie este imperfectă și funcționează doar pentru agențiile de rating și creditorii externi. Pentru cetățeni și pentru sistemele publice, situația este critică, deoarece nevoile anului viitor vor fi diferite de cele actuale, iar un buget bazat pe aplicarea lună de lună a 1/12 din bugetul anului 2026 nu va reflecta prioritățile reale ale statului. Această abordare nu este o variantă pe care societatea să se poată baza.
Christian Năsulea precizează că statul român are obligații financiare diverse, incluzând datorii față de creditorii care finanțează prin titluri de stat și datorii în sectorul sănătății. Deși deficitul ar putea rămâne în limitele de 6,2%, plata tuturor datoriilor de anul acesta necesită o rectificare bugetară. Lipsa unui guvern cu spațiu de acțiune politică pune în dificultate finalizarea acestor procese necesare pentru gestionarea corectă a finanțelor.
Un aspect esențial este că verdictul agențiilor de rating nu oferă o imagine reală asupra economiei, deoarece acestea evaluează doar solvabilitatea statului. Rapoartele sunt cumpărate de creditori pentru a se asigura că își plasează banii corect, nu pentru a măsura calitatea serviciilor publice. Astfel, deși România poate rămâne solvabilă și poate atrage finanțări internaționale, ratingul nu spune nimic despre capacitatea statului de a-și servi efectiv cetățenii.
Evaluările agențiilor de rating sunt instrumente de analiză a riscului de credit, utilizate de investitori pentru a determina costul împrumuturilor de stat. În contextul european, un rating scăzut poate crește semnificativ dobânzile pe care statul le plătește pentru finanțarea deficitului. Dacă România ar fi retrogradată în categoria de risc mare, ar putea fi nevoită să apeleze la instituții precum FMI sau Banca Mondială, proces care implică de regulă măsuri de austeritate.