Analiza pieței imobiliare din România relevă o evoluție complexă a prețurilor locuințelor în raport cu veniturile cetățenilor. Între anul 2015 și primul trimestru al anului 2026, prețul mediu estimat al proprietăților a ajuns la 1.772 €/mp, reprezentând un avans de 64,8%. Această creștere depășește evoluția medie din Uniunea Europeană, care s-a situat la 61,9% pentru aceeași perioadă. Totuși, la nivel real, ajustat cu inflația, locuințele din România se află sub nivelul din 2015, având un indice de 92,5.
Din punct de vedere geografic, Cluj-Napoca rămâne cel mai scump oraș din țară, cu un preț de 3.312 €/mp, marcând o creștere de 210% față de 2015. În schimb, Bucureștiul deține cea mai rapidă creștere anuală a prețurilor, înregistrând un avans de 9,4%. Din analiza celor 41 de municipii studiate, doar 7 orașe mai oferă accesibilitate sub pragul de 6,6 ani de salariu net pentru un apartament de 55 mp, printre acestea figurând Reșița, Giurgiu și Drobeta-Turnu Severin.
Deși România este considerată o țară a proprietarilor, cu o pondere de 93,2% a persoanelor care locuiesc în locuințe proprii, creditarea ipotecară este minimă. Doar 1,1% dintre români utilizează un credit ipotecar în curs de plată, nivelul fiind cel mai scăzut din Uniunea Europeană. Majoritatea tranzacțiilor se realizează din surse proprii sau prin sprijin familial, în timp ce creditele noi reprezintă doar 42% din totalul tranzacțiilor imobiliare din piață.
Accesibilitatea prin finanțare bancară a suferit o scădere dramatică din cauza costului ridicat al creditării. Luând în calcul un model standard de 55 mp, cu un avans de 15% și o durată de 25 de ani, România a coborât pe locul 15 din 19 în Europa. În acest scenariu, rata reprezintă 56,3% din salariul net lunar. La polul opus, în orașe precum Cluj-Napoca, rata ajunge la 80% din venit, iar în Craiova și Brașov, perioada de recuperare este de 11, respectiv 10,3 ani de salariu.
Situația financiară a gospodăriilor este marcată de dificultăți, 45,7% dintre acestea raportând cel puțin o întârziere la plata utilităților în ultimele 12 luni. Presiunea este vizibilă în rândul tinerilor cu vârste între 35 și 44 de ani și în mediul rural, unde 44% dintre locuitori au restanțe. În paralel, România se confruntă cu o problemă de supraaglomerare, cu 40,4% din populație afectată, depășind media europeană de 16,8%.
Evoluția indicatorilor imobiliari se încadrează într-un context economic în care prețurile activelor sunt influențate de dinamica inflației și de costul capitalului. În România, raportul dintre prețul locuinței și venitul disponibil a fost evaluat favorabil în 2024, ocupând locul 1 din 18 state, însă presiunea dobânzilor actuale modifică radical capacitatea de achiziție a populației prin metode de finanțare clasice.